Știați că morțeala mâinilor, senzația de amețeală apărută după unele mișcări bruște, așa-numitul țiuit al urechilor sau ”musculițele” pe care parcă le vedem în fața ochilor pot semnala existența unei afecțiuni grave a coloanei vertebrale.
De vină pentru toate acestea poate fi compresia rădăcinilor nervoase sau a măduvei spinării, ca urmare a unor perioade stresante, a poziției deficitare sau a unor traumatisme, explică dr. Iulia Belc, directorul medical al Bio Ortoclinic, una dintrea cele mai mari clinici de vertebrologie din România.
Durerea cervicală este o experienţă obișnuită, atât la persoane tinere, cât mai ales la cele trecute de 40 de ani și, de cele mai multe ori, cei care se confruntă cu ea sunt tentaţi să-şi pună singuri diagnosticul: spondiloză cervicală, cu toate că aceasta nu este singura cauză care determină suferinţă la acest nivel. ”Starea de încordare permanentă, stresul, anxietatea, depresia, poziţiile monotone, expunerea la aer condiţionat sunt câteva din cauzele care induc o tensiune musculară crescută la nivelul cefei şi umerilor, determinând aşa numitul sindrom miofascial sau reumatism articular, al părților moi. Acesta este incriminat cel mai frecvent ca unic motiv de durere în cazul persoanelor tinere sau, ca sindrom de acompaniament, în cazul celor trecute de 40-50 de ani, la care motivul principal este spondiloza cervicală”, explică dr. Iulia Belc, medic primar medicină fizică și de reabilitare.
Potrivit specialistului, majoritatea oamenilor sunt tentaţi să creadă că spondiloza este afecţiunea specifică a coloanei cervicale, deși acest proces degenerativ cronic, care afectează corpurile vertebrale, articulaţiile și discurile intervertebrale, rădăcinile nervoase sau măduva spinării, se poate localiza atât la nivel cervical, cât și dorsal sau lombar.
Care sunt semnele bolii
”Spondiloza cervicală este o afecţiune comună, care evoluează odată cu înaintarea în vârstă, dezvoltând procese degenerative, de uzură cu localizare multiplă. Imaginile radiologice evidenţiază modificări degenerative spondilozice (în principal osteofite numite popular “ciocuri”) la 90 % dintre bărbaţii trecuţi de 50 de ani şi la 90% din femeile trecute de 60 de ani. Evoluţia bolii poate fi mută, silenţioasă sau zgomotoasă; pot să apară pusee de blocaj, redoare, cu limitarea mobilităţii cervicale, cu dureri de cap, sau de ceafă, care iradiază spre umeri sau membrul superior, însoţite de furnicături, amorţeli sau, mai grav scăderea forţei musculare. În cazul proceselor grave, care determină compresie medulară se poate instala deficit motor şi la nivelul membrelor inferioare şi afectarea sfincterelor (anal şi vezical)”, subliniază dr. Iulia Belc.
Alte fenomene care pot apărea din cauza problemelor coloanei cervical sunt: ameţelile favorizate de mişcările bruşte sau de hiperextensia cefei, sesizarea ”musculiţelor” în faţa ochilor (fosfene), sau a zgomotelor în urechi (acufene).
Când poate apărea
Afecţiunea apare la ambele sexe, de obicei mai devreme la bărbaţi decât la femei. Debutul clinic poate fi şi la 30 de ani, dar cel mai frecvent între 40 și 60 de ani. În cazul tinerilor ea se dezvoltă de obicei post traumatic sau în urma supunerii îndelungate la microtraumatisme insesizabile (un exemplu elocvent îl reprezintă piloții, însoțitorii de bord), sau la cei care poartă greutăţi pe cap.
În ce constă tratamentul
Tratamentul este medicamentos (anti-inflamatoare, antialgice, decontracturante, trofice de cartilaj) și fizical-kinetic. Imobilizările cervicale în scopul reducerii compresiei radiculare, se realizează cu ajutorul ortezelor sau colarelor cervicale. Cele mai folosite sunt colarele din buret, cu o scobitură pe faţa anterioară şi mai înalte posterior, pentru a împiedica o hiperextensie cervicală. Acestea se utilizează numai pe perioada zilei, în special la cei care menţin poziţii monotone (privit îndelungat la monitor PC, TV, călătorii cu trenul, maşina sau avionul).
Procedurile de fizioterapie (electroterapie, diatermie, magnetoterapie) pot ameliora durerile și contracturile musculare.
Și kinetoterapia este extrem de importantă, având rolul de a menţine tonusul şi echilibrul muscular cervical şi al centurii scapulo-humerale, supleţea articulară şi musculară și de a creşte rezistenţa la efort şi capacitatea respiratorie. Elongațiile vertebrale, corect aplicate și adaptate fiecărui pacient, pot îmbunătăți vascularizația și pot diminua fenomenele compresive asupra rădăcinilor nervoase. Terapia manuală – masajul, mobilizările şi manipulările vertebrale – este benefică numai dacă este realizată de către specialişti cu experienţă, ţinând cont de indicaţiile şi mai ales de contraindicaţiile ei (modificări degenerative severe, fracturi-tasări şi dislocaţii vertebrale, osteoporoză, instabilitate ligamentară, infecţii, tumori vertebrale şi extravertebrale, insuficienţă circulatorie vertebro-bazilară).
Unele gesturi și activități trebuie evitate
Pentru prevenirea complicaţiilor este bine să evităm mişcările cervicale bruşte, hiperextensia cervicală prelungită și exerciţiile cu impact important asupra coloanei vertebrale, cum sunt săriturile și alergările. ”Mai mult, se recomandă efectuarea zilnică a unui set de exerciţii menite să menţină mobilitatea cervicală ori tonusul muscular, precum și evitarea poziţiilor monotone. Dacă dimineaţa, există o redoare importantă se poate face un duş cald, care poate ameliora durerea. Trebuie reținut însă, că spondiloza este un proces cronic, lent evolutiv, pe care nu-l putem stopa, dar căruia îi putem ameliora manifestările şi îi putem preveni complicaţiile”, a concluzionat dr. Iulia Belc.
Iată trei exerciții pentru durerile cervicale
După o perioadă obositoare la serviciu sau după una cu examene dificile, durerile cervicale sunt ceva frecvent, fie că vorbim de adolescență ori de prima sau a doua tinerețe, susține dr. Iulia Belc. Și cum nu toate exercițiile de la sală pot face bine în astfel de situații, specialiștii clinicii de vertebrologie au pregătit un set de mișcări care pot ameliora problemele cervicale.
Exercițiul 1
Poziția inițială:
– șezut pe scaun;
– spatele drept;
– brațele relaxate;
– palmele pe coapse.
Se apleacă capul spre înainte, privirea rămâne fix înainte, se continuă prin revenirea la poziția inițială, continuând cu extensia capului, tot cu privirea orientată înainte. Spatele și umerii rămân nemișcați.
Numărul de repetări: 20.
Exercițiul 2
Poziția inițială:
– culcat pe spate;
– genunchii îndoiți;
– sprijin pe tălpi;
– brațele îndoite;
– palmele la nivelul gâtului.
Se ridică ușor (pasiv) capul de pe podea fără să blocăm spatele. Se evită apropierea prea mare a bărbiei față de stern. În poziția de flexie maximă se execută două respirații complete, după care se revine, gradat, la poziția inițială.
Numărul de repetări: 10 repetări.
Exercițiul 3
Poziția inițială:
– șezut pe scaun;
– genunchii ușor îndoiți și lipiți;
– brațele întinse posterior;
– palma stângă susține încheietura dreaptă.
Se execută o tracțiune a brațului drept orientat în jos, spre sol. În acelasi timp, se execută o înclinare laterală stanga a capului. O dată atinsă înclinarea maximă a capului și a brațului, se menține poziția pe parcursul a 5 respirații complete, după care se revine la poziția inițială. Se inversează priza mâinilor și se execută aceeași mișcare pe partea opusă.
Numărul de repetări : 10 pe fiecare parte.
