Românii riscă să piardă în ultimii ani numeroase soiuri de legume şi zarzavaturi care erau nelipsite din grădinile ţăranilor până în urmă cu câţiva ani.
Cercetătorul Costel Vânătoru, care spune că, din cauza schimbărilor climatice, a dăunătorilor şi bolilor din ce în ce mai numeroase şi mai agresive, cultivatorii abandonează soiurile vechi, vulnerabile, pentru plante mai rezistente. Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău desfăşoară o activitate intensă în ceea ce priveşte conservarea soiurilor româneşti. „O facem noi, fără a avea un program naţional, din patriotism. Am iniţiat această activitate de recuperare a unor soiuri inestimabile de plante în urmă cu vreo 20 de ani. De exemplu, acum lucrez cu un coleg din Brăila la reabilitarea unui soi de varză foarte valoros, soi românesc, Licurişca. Era cultivată şi foarte apreciată pentru foaiea subţire, aşa cum este şi varza de Buzău. Sunt multe alte soiuri în pericol. A trebuit să caut prin bănci de gene ale străinilor ca să găsesc vinete Danubiana, vinete bucureştene sau tomate Bizon, tomate ţigăneşti, care erau cultivate altădată. De ce oare germanii conservă tomata de Ţigăneşti?! De ce l-ar interesa buruiana noastră de la Ilfov? O ţine pentru că ştie că este o resursă genetică ce poate fi valorificată atunci când piaţa o cere iar cu ajutorul ei se pot obţine soiuri noi şi vloroase”, a spus experimentatul cercetător.
De asemenea, euroalesul Daniel Buda, membru în cadrul Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Parlamentul European, a hotărât să aducă această problemă în atenţia Comisiei Europene.
„România este cunoscută la nivelul Uniunii Europene pentru fructele şi legumele extrem de aromate şi sănătoase. Fructele româneşti îşi păstreazăîncă savoarea, mirosul şi textura şi sunt foarte căutate pe piaţa internă. Din păcate, aceste fructe din soiurile vechi sunt din ce în ce mai rar de găsit în comerţ pentru că fermierii români îşi îndreaptă atenţia către soiurile mai noi. Acest fapt este cauzat şi de rezistenţa mai scăzută a soiurilor vechi la dăunători. Este nevoie de o concentrare mai mare asupra patrimoniului genetic, precum şi asupra conservării acestuia pentru a nu pierde acele soiuri. Ce instrumente are Comisia la îndemână pentru a fi încurajată cultivarea seminţelor din soiuri vechi şi, de asemenea, încurajate institutele de cercetare pentru ca acestea să investească în condiţionarea seminţelor astfel încât ele să facă faţă stresului termic actual şi dăunătorilor din ce în ce mai puternici?”, a notat euroalesul într-o întrebare cu solicitare de răspuns scris pe care a transmis-o recent.
