Vă spun de la început că nu mă interesează speculațiile din jurul lui Sebastian Ghiță, cât este de nevinovat sau nu, cât a furat sau cât a fost de neinspirat în alegerea prieteniilor de afaceri și politice. Nu cred că o persoană, bărbat sau femeie, cu o brumă de principii, ar fi avut etalarea aceasta de lașitate. Cât despre scenariile vehiculate, cu necesitatea unei protecții maxime, că viața i-ar fi în pericol, că este omul care deține secrete incendiare, dați-mi voie să spun că, așa cinic și calculat cum l-am văzut eu, sunt convinsă că a negociat de multă vreme tot ce a avut de dat la schimb.
Analiza mea se referă strict la autoritățile statului. Cum ne-am obișnuit în ultimii ani, indolența și lipsa de reacție în cazurile de mare corupție a ajuns politică de stat. Nu am văzut nicio o anchetă serioasă, vinovați de scăparea unuia care, teoretic, ar fi trebuit să fie unul dintre cei mai bine păziți oameni din România. Ghiță a trecut liniștit granița, s-a plimbat nestingherit prin țările vecine, ba mai mult și-a întâlnit rudele și amanta ori de câte ori a vrut. Servicii și poliție de-a valma, de data asta s-au întrecut în indolență. Socotelile le-au fost încurcate de poliția sârbă care, printr-o întâmplare stupidă, l-au prins. Culmea nerușinării, și înainte de Paști, când ai noștri erau deja în vacanță și nu mai puteau fi deranjați.
Apoi, au început declarațiile despre procedura de extrădare, unde comicul a bătut incompetența. Nu mai vreau să amintesc despre afirmațiile cu procedura de recunoaștere a minstrei blonde de la Interne, depășită de evenimente și circumstanțe. I-a sărit în ajutor experimentatul și versatul ministru al Justiției care a declarat că procedura e procedură. Pun pariu că ”procedurile” vor fi întârziate din neștiință sau comoditate, nu datorită unor conspirații mondiale.
Iată-ne la zi cu ce am ales deliberat prin vot. Acum suntem în epoca Ghiță. Mâine, cine știe, poate urmează Dragnea sau Tăriceanu. Sau, printr-o răsturnare spectaculoasă de barcă, revenim în patria lui Băsescu.
