Presedintele Donald Trump promite lumii o primăvara politico-diplomatică interesantă. Și prin ce va face, și prin ce va lăsa în suspans. Președintele american va coborî, la 25 mai, în groapa cu lei a NATO, aceasta instituție “anacronică” și costisitoare pentru Statele Unite, după cum a numit-o, pentru a discuta cu aliații strânși la pungă când e nevoie de bani pentru apărare. Dar mai înainte, se va întâlni la reședința sa din Florida cu liderul suprem al Chinei, Xi Jinping, întâlnire “foarte dificilă”, cum a recunoscut chiar președintele american. Dar cel puțin la fel de interesant, ba chiar mai incitant, este faptul că o altă întâlnire la vârf, pe care mai toata lumea o vedea ca iminentă (și chiar începuse să stârnească valuri de isterie), nu este prevăzută pentru viitorul imediat. Se pare că președinții Trump și Putin se vor vedea pentru prima oară abia în vară, la reuniunea G8. (În treacăt fie spus, nici de o eventuală întâlnire a lui Donald Trump cu Viktor Orban nu se mai spune nimic, deși propaganda Budapestei bătea în toba mare performanțele (înca în proiect) ale lui liderului ungur – o întâlnire cu Putin, alta cu Trump…)
Oricum, președintele american a dovedit că este decis să-și pună o amprentă puternică pe implicarea covârșitoare a Americii în mersul lumii, spulberând supozițiile care se ventilau la un moment dat ca singura hiperputere mondială ar cam avea de gând să se detașeze treptat din diversele solicitări impuse de această poziție. Repet ce am mai susținut: asemenea lui Cassius Clay, președintele Trump are o panoplie de eschive și jocuri de glesne prin care își poate deruta și neutraliza cu eleganța challengerii. Cert este, în orice caz, că Donald Trump nu pune preț pe diplomația (și aranjamentele) în cadru multilateral și preferă diplomația bilaterală, chiar dacă nu strânge pentru fiecare fotograf, cu cordialitate, mâna interlocutorului.
Mandatul președintelui Trump coincide cu vremurile unei “lumi în dezordine” (cum o numește, în titlul unei cărti, fostul consilier prezidențial și președinte al Consiliului pentru Afaceri Străine Richard Haas – “A world in Dusarray”). Iar dacă tot e vorba de cărți, să observăm că o cohorta importanta de autori politici americani, în general ostili actualei Administrații (dar și o parte deloc neglijabilă a presei, și chiar a presei serioase), par să se fi scufundat într-in ocean de depresie față de soarta lumii occidentale. Iată câteva titluri de cărți, recenzate în cel mai recent număr al publicatiei “Foreign Policy”: “Soarta Vestului. Declinul si renasterea celor mai valoroase idei politice ale lumii”, “Soarta Europei – Dictatori, demagogi si viitorul ei intunecat”, “Misiune esuata: America si lumea in era post-razboi rece”, “O lume in dezordine. Politica externa americana si crizele vechii ordini”. Un adevarat prohod. Istoricul britanic Richard Burleigh, care prezinta aceste carti, isi aminteste ca acum 25 de ani, Vestul era pe cai mari, comunismul disparea, Europa era unita si conducerea mondiala a SUA nu intampina sfidari serioase, in timp ce astazi situatia globala se infatiseaza cu totul diferit: instabilitatea se raspandeste din Orientul Mijlociu catre Europa, criza financiara din 2008 a clatinat increderea in capitalismul liberal iar populismul nationalist rasare peste tot.
Va reusi presedintele Donald Trump sa ridice moralul nostalgicilor de azi ai Occidentului?
