Dor Geta Popescu, fetiţa fenomen a alpinismului din România, avea planuri mari pentru acest an.

S-a răzvrătit când i s-a spus că nu are încă vârsta potrivită pentru a escalada Everestul, dar era optimistă. Mai erau multe vârfuri în lume de descoperit, dar aventura i-a fost curmată cumplit de o avalanşă în Retezat, căreia i-a căzut victimă şi dintr-un soi de inconştienţă şi, până la urmă, sfidare a muntelui din partea părinţilor. Iată ce scria Dor Geta Popescu înainte de a-şi găsi sfârşitul:

„Am fost cuminte în 2016, dar tot nu mă lasă să mă joc unde vreau! (…) Dar, aţi ghicit! Binele învinge, în cazul meu, mereu! Normal, am ceva-n plan! Scriu mâine, că-i marfa şi n-are rost să amestec viitorul cu trecutul. Viaţa e frumoasă, vă zic eu!”.

„2016 a fost marfă! Am tras la antrenamente şi am avut spor, expediţiile au reuşit toate şi au cam fost ceva: Aconcagua, în februarie – 6962 m., cel mai înalt vârf din afară Asiei, cel mai înalt din America de Sud; Pico de Orizaba, Mexic, în mai – 5636 m.,cel mai înalt vulcan din America de Nord; tot în mai, Denali/McKinley 6190 m., cel mai înalt vârf din America de Nord; în decembrie Mt. Giluwe – cel mai înalt vulcan din Australia şi Oceania.

Pe toate, adică pe fiecare, am fost cea mai tânără alpinistă din lume pe vârf. Am bătut sau egalat recorduri realizate acum mulţi ani, mulţi încercând să le doboare între timp: în Aconcagua de 18 ani, în Denali de 21 de ani, în Pico şi-n Giluwe, numai de câţiva ani, că erau ale soră-mi, Coco.

Am 6 din Circuitul 7 Volcanoes şi 5 din 7 Summits. În plan era Everestul ca, odată făcut, să pot găsi sponsori pentru Antartica. Şi Carstenszul trebuia să-l fac acum, în aprilie. Şi ce dacă?!

Iaca ce am primit în februarie acum, ca răspuns la o solicitare făcută la începutul lui septembrie 2016:

“Namaste!
The government dod not permit for under 16 for everest Climbing permit. We are sorry for For Medina. Thank you. Regards”

E în engleză. Medina sunt eu, c-aşa mă cheamă-n acte, Geta mă strigă.Adică n-am voie! Adică ei au un munte şi nu mă lasă pe el. Aşa, că e al lor. Aşa, că pot.

De fapt, lucrurile stau cam aşa:
Dacă face un copil vârful, le scade muntele şi nu mai vin clienţii. Ei vor jucării pentru oameni mari, adică alea-s lucruri serioase, n-au voie copiii la ele. Păi să scrie XXX pe el şi să şi-l … ţină sănătoşi!

Am înţeles (greu!) cum merg lucrurile, am înţeles (deja) că dacă faci ceva bine, cu pasiune şi (nasol!) cu succes, sunt o mie care vor să-ţi pună piedică, tot din (singura lor) pasiune.

Am cel mai bun palmares în munţi înalţi, sub 18 ani. Cum ar veni sunt cea mai bună din lume la jocul ăsta, şi joacă băieţi şi fete care au până-n 18 ani.
Adică eu îmi fac treaba şi ăia răi pun ciocolată pe dulap, să n-ajung la ea! Sus, deci, să nu pot s-o iau!
-Aha, deştept lucru! M-aţi rupt! O să cad în depresie! … Da’ nu acu’, mai târziu …..
-Pai v-o iau, bai ăia răi (tata zice că răutatea vine din prostie, da’, mă rog ….), sunt singura care pot să ajung la ea, nu ştiţi că “Geta Trăieşte la ALTITUDINE!”!?

Dar, aţi ghicit! Binele învinge, în cazul meu, mereu!
Normal, am ceva-n plan! Scriu mâine, că-i marfă şi n-are rost să amestec viitorul cu trecutul.

Viaţa e frumoasă, vă zic eu!”, scria fetiţa-minune a alpinismului românesc pe blogul său.

128 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here