Fostul pugilist, actor şi cascador Paul Fister (73 de ani), personaj care a scris istorie în filmul românesc, a decedat aseară, după o lungă şi grea suferinţă.
În 2016, Paul Fister a primit Premiul Special în cadrul celei de-a zecea Gale a Premiilor Gopo. Paul Fister a fost o prezenţă permanentă în filmele lui Sergiu Nicolaescu, numele lui fiind legat de câteva dintre titlurile importante din filmografia regizorului, precum “Un comisar acuză”, “Nemuritorii”, “Pentru patrie”, “Mircea”, “Coroana de foc”, “15” şi “Ultimul corupt din România”. În paralel cu această colaborare, Paul Fister a avut apariţii în ipostaza de actor şi cascador în producţii marca Gheorghe Vitanidis (“Muşchetarul român”, “Colierul de turcoaze”) şi Mircea Moldovan (“Pintea”, “Munţii în flăcări”), în două dintre cele trei filme din trilogia „ardelenilor” (“Profetul, aurul şi ardelenii” şi “Pruncul, petrolul şi ardelenii”) şi în alte filme de referinţă pentru cinematografia românească, precum “Buzduganul cu trei peceţi”, în regia lui Constantin Vaeni, “Ecaterina Teodoroiu”, în regia lui Dinu Cocea sau “Misterele Bucureştilor”, în regia lui Doru Năstase. Ultimul deceniu i-a adus mai degrabă roluri şi cascadorii în producţii internaţionale (“Epicenter”, “BloodRayne”, “7 secunde” sau “Dead in Tombstone”), dar şi în două filme româneşti notabile: “Domnişoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei şi “Aferim!”, în regia lui Radu Jude.
„Sari, Florinache, nu mă face de râs!“
Unul dintre filmele care îi sunt cele mai dragi lui Paul Fister este „Pintea“, realizat de Mircea Moldovan în 1976, cu Florin Piersic în rolul titular. „Există acolo o scenă deosebită. Haiducii sunt încolţiţi într-un vârf de munte. Pentru a nu fi capturaţi de soldaţi, Pintea şi ai lui se aruncă de pe stânci. Eu sunt ăla care era cel mai sus, am sărit de la vreo 30 de metri. După ce am terminat de filmat săriturile cascadorilor, am adunat toate cutiile de carton pentru Florin, care trebuia să sară şi el de pe la şapte-opt metri. Nu era un lucru chiar la îndemâna oricui. El trebuia să spună «Am fost ş-om fi!», după care sărea. Făcea Piersic: «Motor! Acum sar… Stop! Stop! Nu pot! Paulicăăă». «Sari, Florinache, nu mă face de râs!», îi ziceam eu. Până la urmă a sărit. «A fost bine, Paulică?» «A fost perfect», i-am zis. «Gata, ne îmbătăm în seara asta!»“, şi-a reamintit Paul Fister.
