Săptămâna aceasta, deputații de la subcomisia pentru drepturile omului din Parlamentul European au discutat despre amenințarea în creștere a dezinformării.

În contextul în care aproape jumătate dintre europeni își iau informațiile de pe rețelele sociale, descoperiți sfaturile noastre pentru a identifica și combate informațiile false online. Internetul a creat noi oportunități pentru presă, dar a și facilitat distribuția de știri false, care înșeală cititorii. În goana după vânzări mai mari, rapide şi facile, presa din toată lumea s-a lăsat prinsă într-un vârtej în care sunt amestecate analizele politice ample şi ştirile economice cu diverse episoade comice cu animale de casă şi sălbatice deopotrivă şi cu răstălmăciri ale descoperirilor cercetătorilor ştiinţifici. Ştirea standard a stat cuminte lângă un cancan oarecare, într-o avalanşă de informaţii care poate epuiza cititorul. Apoi, profitând de libertatea şi infinitul internetului, marile trusturi de presă au fost dublate de site-uri noi, care au complicat şi mai mult spaţiul mediatic virtual, venind cu ştiri senzaţionaliste – clickbait, adică aducătoare de vizualizări – dintre care unele nesusţinute de fapte reale.

Situaţia a fost dezbătută îndelung, încă nu s-a găsit o soluţie. Şi Papa Francisc a avut o reacţie virulentă faţă de instituţiile de presă care nu respectă deontologia: „Cred că mass-media trebuie să fie foarte clară, foarte transparentă şi să nu cadă – fără nicio supărare – în boala coprofiliei, adică întotdeauna să caute să scrie despre scandaluri, lucruri murdare, chiar dacă sunt adevărate. Pentru că, din moment ce oamenii au o tendinţă spre coprofagie, se pot produce multe probleme“, a declarat Suveranul Pontif în decembrie 2016. Un site poate cuprinde atât ştiri false, cât şi adevărate – sunt tehnici de manipulare de bază, până la urmă. Şi sub umbrela conceptului de ştire falsă se află, de fapt, mai multe tipuri de ştiri: pe lângă acelea care conţin informaţii inventante, care nu sunt susţinute deloc de dovezi – cum ar fi „Cioloş este fiul lui Soros“ –, sunt şi ştiri care conţin un titlu intrigant, fără ca informaţia să se mai regăsească şi în corpul ştirii, precum şi opinii şi analize care pornesc de la fapte reale, însă sunt duse într-o zonă de propagandă, de instigare, de trezire a unor fobii. În general, astfel de ştiri se construiesc sub forma unor anchete sau atacuri faţă de anumite persoane sau instituţii – în tehnica manipulării, emoţiile negative sunt mai uşor de controlat şi au un impact mai larg. De aici şi pericolul pe care îl reprezintă: într-o analiză realizată de „The New York Times“ se arată cum o ştire neverificată – despre sosirea unor autocare cu protestatari plătiţi la manifestările postelectorale anti-Trump din Austin, Texas – a plecat de la un cetăţean anonim şi a ajuns în presă, de unde a fost preluată de chiar Donald Trump, totul în decursul a numai două zile. Sute de mii de oameni au citit-o. A treia zi, s-a demonstrat că totul era fals – autocarele erau pline de IT-işti veniţi la o conferinţă. Omul a rectificat greşeala, a scris „Fals“ peste postarea iniţială, dar impactul a fost aproape nul, căci numai 29 de oameni au preluat informaţia corectă. Nimeni n-a mai fost interesat de poveste, acele sute de mii de persoane au continuat să trăiască în minciună!

Incendiul de la clubul Colectiv a fost pus în scenă de Gabriel Oprea sau de către Klaus Iohannis; premierul Dacian Cioloş este fiul nelegitim al milionarului George Soros; gruparea Anonymous a descoperit că incendiul din Colectiv a fost provocat intenţionat de oamenii lui Soros; cetăţenii care au ieşit în Piaţa Victoriei la proteste au fost plătiţi cu 100 de lei, dacă veneau cu un copil, cu 50 de lei, iar dacă aveau şi câini, cu încă 30 de lei. Acestea sunt câteva dintre ştirile care au circulat în România în ultimul an, fără să fie susţinute de dovezi reale. Lor li se adaugă altele, la secţiunea externe: că Hillary Clinton a fost implicată într-o organizaţie mafiotă de trafic cu copii şi că a vândut arme Statului Islamic, că Partidul Democrat vrea să impună Şaria în Florida, că Papa Francisc îl susţine pe Donald Trump la preşedinţia SUA. Sunt idei pe care oamenii le-au crezut şi unii încă le mai cred.

Președintele Parlamentului, Antonio Tajani, a atras atenția asupra acestei situații într-o declarație. „Când vorbim despre libertatea presei, trebuie să ne uităm la internet. Este în același timp o sursă de cunoaștere și o sursă de îngrijorare. Aproape jumătate dintre europeni își iau informațiile de pe rețelele sociale. Acest lucru a făcut ca informațiile false să fie distribuite mult prea ușor. Există îngrijorări din ce în ce mai mari despre dezinformare și incitarea la ură, folosite pentru promovarea radicalizării și a fundamentalismului, în special în rândul tinerilor”, a arătat dumnealui. Pe 4 mai, eurodeputații de la subcomisia pentru drepturile omului au discutat despre amenințarea în creștere a dezinformării și indexul mondial al libertății presei realizat de „Reporterii fără Frontiere”.

Pentru a preveni cititorii cu privire la posibilele dezinformări, au apărut două site-uri ajutătoare: verificasursa.ro – unde se găseşte o listă a publicaţiilor online care nu sunt sigure, astfel că cititorii ar trebui să verifice informaţiile şi în alte surse decât cele din listă – şi factual.ro, un site cu o misiune echivalentă cu cea a PolitiFact din Statele Unite, anume de a analiza cât de corecte sunt declaraţiile politicienilor români. Pe lângă acestea, se dezvoltă aplicaţii şi platforme online prin care se doreşte analiza şi verificarea portalelor de ştiri, pentru a identifica ştirile false sau răstălmăcite. O astfel de iniţiativă aparţine unui start-up clujean, care lucrează, din 2015, la platforma Trust Servista, dezvoltată cu ajutorul unui grant de 50.000 de euro, primit de la Google. În plus, există câţiva paşi simpli prin care se poate identifica natura unei ştiri. Primul test de siguranţă ar fi acela de a constata că site-ul prezintă date de contact, precum o adresă fizică, un număr de telefon, un email, numele echipei redacţionale. Apoi, dacă ştirea în cauză prezintă informaţii cu tentă conspiraţionistă ori mistificatoare, trebuie verificat dacă există probe prezentate clar în text. Este util de verificat numele autorilor şi surselor citate, la fel cum este bine ca o ştire care avertizează din titlu că ar fi incredibilă, să fie citită cu un simţ critic mai acut.

108 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 8 =