Caută
Close this search box.

Pr. Constantin Necula: Am ajuns să propunem hashtagul în locul crucii. Am fost ateu convins

Preotul Constantin Necula

La 46 de ani, Părintele Constantin Necula i-a cucerit în special pe tineri printr-un discurs viu, alert, fără platitudini şi fără limbajul de lemn pe care-l auzim, de obicei, în discursurile feţelor bisericeşti.

Profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu, părintele Constantin Necula a scris numeroase studii şi cărţi, susţine conferinţe în ţară şi în străinătate despre copiii maltrataţi, despre problema drogurilor, despre toate pericolele care ne ameninţă în ziua de azi. Recent, a susţinut o conferinţă, în Bucureşti, „Între cer şi pământ, ancoraţi în Dumnezeu (Viaţa şi cultura monahilor români din Sfântul Munte Athos)“, iar curtea Institutului Cultural Român a devenit neîncăpătoare.

Părintele rămâne modest, deşi susţine că smerenia are „orgoliul ei“. Nu are nici o explicaţie faţă de mecanismul sociologic al succesului şi al „neculismului“ generalizat, are o singură ţintă: să nu devină vedetă.

Într-un interviu pentru Adevărul, Constantin-Valer Necula vorbeşte şi despre capcanele lumii postmoderne în care trăim, subliniind că am ajuns să propunem „hashtagul în locul crucii“.

Cum vede preotul Necula perioada comunistă

Am primit cravata roşie la Muzeul Unităţii de Vânători de Munte, emoţionat şi plin de entuziasm. Am fost comandant de detaşament şi apoi de unitate. Asta nu mi-a creat avantaje, ci un soi de responsabilitate dinamică şi o serie de neplăceri pentru francheţea exprimării mele.

Prezenţa mea în tabere de pionieri, prietenia cu oameni din judeţe diferite, posibilitatea de a vedea părţi ale ţării altfel imposibil de atins cu mijloacele familiei mi-au încărcat sufletul de frumuseţe. Am învăţat carte, am jucat fotbal, am scris poezii şi m-am bucurat de colegii mei de şcoală generală, oameni faini, până astăzi.

Am trăit în bloc îngheţat şi am parcurs cu vecinii cozile de aşteptare a pâinii ori a laptelui şi am crezut multă vreme că nu există fructele despre care se scria în cărţi. M-am bucurat şi am plâns. Habar nu aveam că este comunism, crezând că altceva nu a fost.

La 14 ani, într-o vacanţă în satul cumnatului meu, am aflat prima dată de regele Mihai, deşi eram copil de 10 la istorie. Am descoperit Sfânta Scriptură în clasa a VII-a în Maramureş, la neamurile mele din Vişeul de Jos. Atunci am început să văd altfel lumea. Liceul a fost mai greu, neadaptat orelor multe de chimie, fizică şi matematică, salvat de profesorii mei, oameni cu totul minunaţi.

Cea mai interesantă întâmplare din pionierie rămâne întâlnirea din Vinerea Mare din 1984, când am văzut în Biserică pe preşedintele Consiliului Municipal al Pionierilor cu lumânarea în mână, şi degetul pe buze să tac. Din seara aceea am devenit prieteni, el fiind foarte atent să mă scoată din multele belele în care gura mea mare mă băga.

Aţi crezut în Moş Crăciun în copilărie?

Eu cred în Moş Crăciun. Au încercat să ni-l dea pe Moş Gerilă, dar n-a mers. Numai el ştie de unde scotea brazi pentru amărâta noastră viaţă de cartier. La fel de important era Moş Nicolae, straşnicul nostru prieten. Aşa a rămas până azi.

Cum era adolescentul Constantin Necula?

Cam absent, deşi prezent în tot felul de acţiuni. Mi-am trăit viaţa de cartier fără excese, am descoperit bucuria mersului, fugii pe bicicletă. Vacanţele mi-au fost ocazii să descopăr arheologia, muntele sau şi câmpia. Băiat de oraş, dar am fost straşnic paznic la vaci şi am lucrat patru vacanţe bune la CAP, în Dozeştii Vâlcii. Am descoperit că îmi place biserica în vacanţele acestea, cântând Prohodul, al Mântuitorului – primăvara şi al Adormirii Maicii Domnului – vara. Ascultam muzică de operă şi clasică, mergeam săptămânal la Filarmonică şi la Teatrul de Operetă din Braşov. Nu întâmplător aşteptam spectacolul de seară al minunaţilor artişti braşoveni plimbându-mă prin cimitirul Bisericii, apoi intrând şi ascultând parte din Vecernie.

Am descoperit şi muzica rock, târziu, prin implantul cultural al unui coleg, astăzi medic pediatru în SUA. Am fost la câteva sărbătoriri şi m-am aventurat, alături de colegii mei, la câteva cabane. Dar cuminţi şi atenţi să nu supărăm pe nimeni.

Mergeaţi la teatru? Cum se socializa în acea perioadă?

Da, am iubit foarte mult Teatrul Dramatic din Braşov, un soi de spaţiu al rezistenţei. Am fost la spectacole jucate în beznă, de la tăierile de curent, în care publicul rostea replicile cu actorii. Am plâns şi am râs cu lacrimi cinstite, m-am format în cultul limbii române. Pot supăra pe oricine, dar cred că una dintre cele mai tainice şcoli de demnitate era, pentru generaţia mea, teatrul. Mergeam cu actorii în acelaşi autobuz, ultimul de pe rută, privindu-i ca pe nişte supraoameni. Şi cred că aşa şi sunt. Socializam cu uşurinţă, de la practica în câmp până în foaierul teatrului eram noi, fără fiţe, fără ifose şi lipsiţi de probleme de comunicare.

Lunea dezbăteam piesa la şcoală, fugeam cu diriginta, profesoară de matematică, la Filarmonică, marţi comentam concertul, miercuri fugeam în centru că se băgau cărţi şi discutam joi ce am cumpărat şi vineri ne căutam bilete pentru piesele de sâmbătă şi duminică. Noi, băieţii, mergeam împreună şi la meciuri de fotbal. O viaţă plină, ce mai.

Cum a descoperit credinţa în Dumnezeu

Aţi declarat că aţi dorit, la un moment dat, să aveţi o carieră militară. Cum aţi ajuns la Teologie?

Încercând să-mi astâmpăr dorinţa de a fi de folos oamenilor, de a le spune că sunt gata să lupt pentru ei. Eu aşa am fost crescut: mi s-a spus că oamenii sunt motive de dragoste, că nu poţi să nu iubeşti oamenii. Tata şi mama lucrau cu oamenii.

Teologia s-a născut ca un exerciţiu de admiraţie. Aşa am rămas până astăzi. Nu încetez să admir ortodoxia, să iubesc creştinismul pentru frumuseţea sa absolută. Am fost ateu convins, cât de convins poate fi un ateu, iar momentul înţelegerii prezenţei lui Dumnezeu în lume a coincis cu descoperirea unei fericiri de neînlocuit: dragostea lui Hristos. Zic aşa că, văzând Hristos cum rătăceam fără orizont, mi s-a făcut orizont şi împlinire.

Care e diferenţa dintre libertate şi libertinaj?

Libertinajul este o libertate arestată de ideologie, este o libertate arestată de gândirea noastră, uneori neatentă la valori. Exerciţiul libertăţii este asumarea crucii. Cel mai amplu exerciţiu de libertate pe care lumea îl are este crucea lui Hristos. Restul sunt hashtaguri. Propunem în locul crucii hashtagul. Nu este atât de simplu. Unul dintre Sfinţii Părinţi spunea, la un moment dat, că există doar două vocaţii în biserică: ştergarul sau crucea.

Deci trebuie să fii tot timpul fie cu ştergarul, spălând picioarele apostolilor, fie cu Hristos pe cruce, încercând să le dovedeşti apostolilor că iubirea ta biruieşte lumea.

Noi trebuie să învăţăm din lucrul acesta că libertatea înseamnă a sluji celuilat în numele acestei bucuroase dăruiri de viaţă a Mântuitorului. Restul îmi par pierderi de timp.

Trebuie să recunosc că mă oboseşte foarte mult să-mi scuz Biserica în permanenţă că nu este de acord cu libertinajul. Libertinajul este, de fapt, lipsit de libertate.

M-am tot întrebat cine este totuşi responsabil de batjocura pe care o simte România la toate nivelele, inclusiv cultural, cine va răspunde, dacă va răspunde cineva, în faţa unei instanţe morale, de schimbarea regulilor în timpul jocului şi de a impune corigenţii în fruntea instituţiilor ţării. E o mare problemă asta.

După Colectiv, cum s-au schimbat tinerii?

E încă o dovadă că nu i-am spălat pe creier pe tineri la ora de religie. Dintre cei care au ieşit pe stradă la Colectiv, cred că 80% au făcut ore de religie, iar când au avut ceva să reproşeze Bisericii, au făcut-o. Tinerii în ultimul timp ştiu să fie în Biserică, refuzând să devină mobile. Şi asta pentru mine e foarte important.

Citeşte integral interviul AICI

FOTO: olivian.ro

 

Un răspuns

  1. Aiureli de parazit nesatul! Un ateu adevarat nu se „raspoeste” asa cum nici un adevarat credincios nu devine ateu.Singurul lucru care-i atrage pe „oameni” la popie, este lenea atotcuprinzatoare si dorinta de a avea cat mai mult, fara sa faca nimic.Exceptia clasica: sa minta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri