“Fericirea e un ac de siguranță” – acesta este titlul primei cărți semnate de Răzvan Exarhu, în curs de apariție la Curtea Veche Publishing cu ilustrații de Andreea Chirică. Un jurnal atipic cu mici lucruri care ne influențează traiul de zi cu zi, în care îl veţi putea descoperi pe autorul, povestitorul, ironicul, curiosul, solitarul și solidarul Răzvan Exarhu. Cartea urmează să apară pe 11 mai.
„În limbă e plăcerea!” – una dintre vorbele favorite ale lui Răzvan Exarhu, om de radio, de televiziune, bucătar şi acum autorul unei cărţi cu fericirea în titlu. De la primul rând scris se simte că îi place să vorbească, în aceeaşi măsură în care îi place să observe şi să asculte. E acel tip de povestitor pentru care tăcerea şi cuvintele sunt la fel de importante. Iar curiozitatea lui tandră şi crudă, în acelaşi timp, compune un tablou viu în care se amestecă emoţiile primei zile de şcoală, şlapii târşâiţi ai românilor, relaţia dintre eschimoşi şi raw-veganism, revolta anti sistem, alcoolul, cărţile, crucile făcute în autobuze, prietenia, urzicile, clişeele, narcisismul din social media, ecologia, salata boeuf, hipsterii, postul, bunicul lui Bob Marley, tradiţiile pierdute, bicicliştii aroganţi, discuţiile cu părinţii, nostalgia, cretinii, obsesia pentru viaţă sănătoasă şi multe alte subiecte care ne umplu vieţile şi conversaţiile, ne indignează şi totodată ne emoţionează.
„De mult caut să adun într-un singur loc cam toate „obsesiile” pe care le-am descris într-o formă sau alta de-a lungul timpului. Fiindcă acest volum este întocmai asta – un jurnal de obsesii care marchează finalul unei perioade pe care nu o voi mai vizita niciodată. Fie că e vorba de texte publicate în presă sau pe blog, ori de observații, întâmplări mici și aventuri fictive materializate în social media, recitindu-le am înțeles mai bine cum eram într-un anumit moment. Și cel mai limpede mi-a fost că în tot acest timp am încercat sa-mi păstrez grația cu orice preț. Iar scrisul, ca și gătitul, mai târziu, a fost într-o mare măsură o formă de meditație, de penitenţă purificatoare şi de celebrare a unor fragile epifanii”, mărturisește autorul.
Textele, dublate de ilustrațiile incisive realizate de Andreea Chirică, îl fac pe cititor să râdă şi să plângă la câteva rânduri distanţă. Cartea poate fi citită începând de la orice pagină, ca o tavă cu o prăjitură care are alt gust în fiecare pătrăţică, din care ronţăi încet şi îţi doreşti să nu se termine.
