Caută
Close this search box.

Stabilitatea mondială e scalenă si variabilă

Foto: Magna News

De vreo jumătate de secol, lumea este ordonată (atâta cât e) sau destructurată, cooperantă sau tensionată, în armonie sau învrăjbită, pe armătura unui triunghi scalen care are ca vârfuri trei centri mondiali de putere: Washington, Beijng și Moscova. Scalen, adică, știm “de la geometrie”, un poligon cu trei laturi, niciuna egală cu alta. Mai mult, un triunghi cu geometrie variabilă, căci, în timp, cei trei protagoniști se apropie și se depărtează, ca nivel al relațiilor, iar această sinergie dă relief și palpit vieții internationale. “Triunghiul strategic” a fost consacrat de clasicul în viață al politologiei americane Zbigniew Brzezinski, după care variantele elaborate, proiectate sau descrise în materie s-au constituit într-o impresionantă (ca volum) literatură. Contribuție romaneasca de ultimă oră este și cartea “Gânduri despre lume. 2017” (autori: Emil Vlad, Sebastian Oprescu, Serban Zodian), care ambiționează să sintetizeze mersul actual al lumii, pe problematici și pe zone geografice, dar și în viziune globală.

Secțiunea consacrată “triunghiului strategic” iese din rânduri, în față, prin actualitatea ei stringentă, căci jocul imprevizibil al președintelui american Trump între China și Rusia îi nedumerește chiar si pe cei mai exersați politologi. Istoria mai recenta a acestei trilaterale , rememorată în carte, îi poate însă ajuta, prin câteva constante verificate în timp.

China si Rusia propun, împreună, un model de relație alternativ celui occidental. Raporturile lor economice sunt excelente, China fiind, din 2010, principalul partener comercial al Rusiei. Ambele mari puteri, marcate istoric de experiența regimului comunist, se opun preeminenței mondiale a Americii, pledează pentru multipolaritate și neimplicare a SUA în crizele din Asia de nord-est (Coreea) și sud-est (Marea Chinei de Sud).

Rusia și SUA au relații contradictorii – sunt concurente în Europa, Orientul Mijlociu, dar cooperează împotriva terorismului islamic. În Asia, și Rusia, și SUA, acționeaza pentru extinderea propriiilor zone de influență.

SUA si China se consacră drept adevăratele superputeri mondiale ale secolului XXI, la unii indici China urmând să surclaseze America, după estimatii chiar occidentale. Deocamdată însă, SUA au un PIB de 17,5 trilioane dolari, iar China de 7 trilioane (în 2014). America este, de departe, și cea mai mare putere militară a lumii. Rivalitatea și complementaritatea  economica americano-chineza sunt, și ele, tot mai evidente – și mai de neevitat – dar asupra acestui aspect cartea se oprește mai puțin. În compensație, reamintim o spusă memorabilă a lui Salvador Dali, și ea veche de vreo 50 de ani: America și China comunistă nu au cum să nu înțeleagă, e vorba de cel mai mare consumator și cel mai mare producător ai lumii.

În materie de securitate regională, dacă jocurile in Europa nu pot fi făcute fără americani și ruși, în Asia dominanți sunt aceiași omniprezenți americani, dar tot mai influenți devin și chinezii. Altfel spus, în timp ce America se confirmă că singura superputere globala, acest statut a fost pierdut de Moscova prin destrămarea URSS și nu a fost înca obținut de Beijing, care este însa ferm hotărât să-l aibă.

Un postament pe trei piloni este mai stabil decat unul pe un singur sau doi piloni, dar pe patru puncte de sprijin temelia  castiga considerail in stabilitate. Al patrulea asteptat, Uniunea Europeana, chinuita de propriile migrene, nu are insa nici timp,  nici cele trebuincioase pentru mari jocuri globale. Cartea celor trei politologi romani nu omite nici acest “detaliu” ( vital pentru Romania), dupa cum mai tot ce “misca” in lumea asta isi afla loc in panoramica analiza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri