În Bucureşti va fi organizat evenimentul „Drumul Crucii Domnului Mihai Eminescu”, cu prilejul comemorării a 128 de ani de la moartea poetului naţional. Manifestarea va începe la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Capitală şi va urma un traseu până la mormântul Poetului de la Cimitirul Bellu.
Manifestări comemorative sunt organizate astăzi, în toată ţara.
La Iaşi, în „Tramvaiul Literaturii”, călătorii vor putea asculta poezii şi melodii pe versuri de Mihai Eminescu. La Bârlad, Cluj-Napoca şi Focşani sunt programate conferinţe, recitaluri şi expoziţii.
De asemenea, Institutul Cultural Român Beijing organizează, în parteneriat cu Universitatea de Studii Străine din Beijing, evenimentul „Eminescu şi China”, ce doreşte să evidenţieze deschiderea poetului român pentru cultura chineză.
Decesul prematur al poetului este un mister
Odată cu înmormântarea lui Eminescu pe 15 iunie 1889 în cimitirul Bellu, a fost îngropat şi misterul morţii sale. Pe parcursul a 128 de ani, specialiştii din diferite domenii, dar mai ales medical, au încercat să îi pună lui Eminescu, decedat la doar 39 de ani, un diagnostic clar şi să stabilească cu exactitate cauza morţii sale.
Una din ipoteze apărute în presa vremii, un articol din ziarul ”Universul”, mai precis numărul din 28 iunie 1926, dădea de înţeles că Eminescu a murit din cauza unei lovituri aplicate de un alt pacient al Institutului ”Caritatea” al doctorului Şuţu.
Era prezentată mărturia frizerului Dumitru Cosmănescu, căruia Eminescu îi spunea ”Dumitrache”. Acesta nu era un oarecare, a fost frizer al Regelui. Şi acesta povesteşte că l-a vizitat pe Eminescu la santoriu, acolo unde a avut loc o întâmplare neobişnuită. Eminescu se plimba prin curtea sanatoriului şi, când l-a văzut, l-a întrebat «Măi, Dumitrache, ştii tu să cânţi Deşteaptă-te Române? Frizerul i-ar fi răspuns «Nu». Eminescu l-a luat să-l înveţe şi a început să cânte cu vocea sa superbă de tenor, de plângeau ardelenii când îl auzeau. Atunci un nebun din curte a venit şi l-a lovit pe Eminescu cu o scândură în cap. Poetul a căzut la pământ şi i-ar fi spus frizerului: «Dumitrache, chemă medicul că mă prăpădesc». Au venit doi brancardieri şi l-au luat pe Eminescu. A venit după aceea doctorul Şuţu şi a spus că totul este bine şi că Eminescu este bine. Peste două zile a murit însă. Probabil de la aceea lovitură puternică să fi păţit ceva.
În urma ultimelor cercetări şi prin prisma ultimelor descoperiri din domeniul neurologiei şi psihiatriei, specialiştii au dat alt verdict în cazul lui Mihai Eminescu: poetul a murit în urma unui stop cardio-respirator provocat de intoxicaţie cu mercur. Cu alte cuvinte, Eminescu a fost o victimă a sistemului medical românesc din secolul al XIX lea şi mai ales a unor medici care l-au diagnosticat şi tratat greşit.
Ipoteza decesului cauzat de malpraxis medical
Din 1883, de la primele crize şi comportamente deviante ale lui Eminescu şi până în 1886, poetul a fost tratat în Austria şi Italia, de specialişti care au reuşit să-l pună pe picioare, după cum mărturisea prietenul bun al poetului, scriitorul Ioan Slavici.
În 1886, suferă o cădere nervoasă şi ajunge pe mâna medicilor români. În special Julian Bogdan şi Panait Zosin. Imediat diagnosticat cu sifilis, după ce poetul trece prin calvarul de la mănăstirea Neamţului, unde era ospiciu de boli nervoase şi unde este bătut cu frânghia udă şi scufundat în butoaie, se trece la tratamentul cu mercur. Întâi frecţii la Botoşani, aplicate de medicul Itszak, şi mai apoi la Bucureşti la sanatoriul medicului Şuţu, unde este şi injectat cu mercur. Dar diagnosticul era greșit. Între lunile februarie – iunie 1889, lui Mihai Eminescu i s-a administrat intravenos clorură de mercur la Institutul Şuţu şi, probabil, că aceasta a fost cauza stopului cardiac, care i-a provocat moartea.
Concluzia ar fi că poetul a fost ”tratat” de incompetenţi şi ţinut în mizerie, ceea ce i-a scurtat deasemenea viaţa
