Alexandru Oros este psiholog, specializat în psihoterapie integrativă, cu o bogată experiență în domeniul terapeutic.

“Io te-am iubit, Paraschivo: te-am dus la chermeză și meci, ți-am luat floricele, ți-am luat și semințe… Și-acum? Ești nasoală și pleci…”

Peste decenii, Ferentariul si Rahova (cartiere din București, pentru cine nu știe) au reînviat aproape cultural prin reluarea/fredonarea unor cânticele de dragoste și-amor care, odinioară, se-auzeau haulite printre blocurile confort 4, la concurență cu “Bălălău, băiat frumos” și celebrul “Magdalena”.
Ușor ușor, fredonatele au cucerit sector după sector, județ după județ, într-un fel de cincinal în patru ani și jumătate al tambalagiului trădat în relație.

Pe vremea aceea, nu prea se gasea aproape nimic, decat la coltul strazilor cate-o anteprenoare comercializand seminte de floarea soarelui, susan, ciunga si mere la bat. Le recunosteai dupa balta de seminte pe care o faceau in jur si dupa plescaiala ciungii-n gura.

Pe atunci, deși psihologia fusese tăiată de la porție, relațiile interumane erau la fel ca și azi, cu năbădăi și pline de hopuri, deseori fără speranță și consiliere. Erai trădat în amor? Ala erai. Te descurcai cum puteai. Ce intervenție, ce ventilare, care reprocesare!? Deși psihologia există, ea lipsea cu desăvârșire. Cei mai norocoși sau cei mai piloși se pricopseau cu un bilet de internare la sanatoriul din Predeal. În rest, cine se adapta… suporta.
Majoritatea a ales adaptarea, deși mai erau câte unii care rupeau rândurile apelând la vitriol, respectiv verde de Paris.
Adaptarea era o conformare aproape generală, așteptările în relație fiind mult simplificate de către cei din capul satului. În principiu, dacă aveai buletin de București aveai o șansă în plus. Dar chiar și-ața, suferința în dragoste nu-i scutea nici măcar pe capitaliști. De tăiat, nu puteai s-o tai, pentru ca nu era regulamentar să-ți distrugi relația, ba chiar se făcea mișto la nivel național pe tema asta, Tanța si Costel devenind personaje emblematice pentru acest brav popor. Mai bine ipocriti, decât despărțiți! Cum să renunți la relație? Doar de asta aveai casa și serviciu asigurate.
Asa ca, cei mai multi sufereau in tacere. Din cand in cand, afara, printre blocuri, acompaniata de zanganeli de chitare, se-auzea :” Io te-am iubit, Paraschivo si-acum esti nasoala si pleci…” Era doar un cantec, aproape o aspiratie. Cei din balcoane ar fi vrut sa cante si ei, sa-si exprime sentimentele, sa se elibereze… Macar asa… Dar n-o faceau. Le era frica.

În realitate, Paraschiva nu pleca nicăieri, chit că era nasoală. Nu pleca nimeni. Nu era voie.
Cu decenii în urma, printre blocuri, se practica o anume terapie.

Sursa: cabinetpsihologbucuresti.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + 2 =