Preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, doctorul Vasile Cepoi, a explicat într-un interviu pentru TopHosiptals și MagnaNews, ce înseamnă mai exact managementul calității în sănătate, cum este acesta implementat, ce presupune acreditarea spitalelor, ce înseamnă certificarea lor ori dacă în România există o strategie pe termen lung a politicilor de sănătate.
- Dle doctor, ce înseamnă de fapt Managementul Calității în Sănătate? Presupune doar acreditarea spitalelor?
Vasile Cepoi: Managementul Calității în Sănătate este instrumentul prin care se pot schimba mentalități privind relația dintre sistemul sanitar și societate, dintre medici și pacienți, și care să ducă în primul rând la creșterea siguranței pacientului și în al doilea rând, să satisfacă așteptările acestuia și ale societății. Acreditarea spitalelor este o formalizare a unei măsurători a calității făcute într-o unitate sanitară, este un instrument prin care developezi o anumită stare de lucruri, diferența dintre standardele unanim acceptate de părțile interesate și situația din unitățile sanitare.
- Au fost numeroase critici în presă cum că spitalele cu o igienă precară au primit acreditare. Cum a fost posibil acest lucru?
V.C: Persoanele care făceau aceste critici nu știau nimic despre ceea ce înseamnă calitate. Deci, în primul rând, condițiile de igienă sunt unele de autorizare și prevăzute de lege. Nerespectarea lor este sancționată, conform legii, prin amenzi sau închiderea unei unități medicale. Managementul calității înseamnă mult mai mult de atât. El reperezintă o cultură organizațională, un anumit comportament al organizației care să vizeze identificarea acelor fisuri în activitate, care duc, pe de-o parte la eșecul asistenței medicale, iar pe de altă parte, la o insatisfacție a pacienților precum și a societății față de sistemul sanitar. Igiena precară exprimă aceste deficențe ale culturii organizaționale.
“Nu mai putem vorbi de o relație biunivocă cu un medic și un pacient, ci de un pacient și o echipă medical”
- Așadar, acele critici erau nefondate?
V.C: Nu, nu erau nefondate, ci superficiale și interpretate eronat. Vă spuneam că, a implementa un sistem de asigurare și îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate înseamnă schimbare de mentalitate. Adică, de la o cultură orală în care regulile de organizare și de funcționare, relațiile interumane, se realizează spontan ori natural, managementul calității aduce această cultură în scris prin reglementări mai ales că asistența medicală a devenit o complexitate extrem de mare atât din punct de vedere al evoluției științifice cât și al tehnologiilor medicale. Nu mai putem vorbi de o relație biunivocă cu un medic și un pacient, ci de un pacient și o echipă medicală. Rare sunt situațiile în care un pacient poate fi tratat de un singur medic.
“Noi nu îi învățăm să mature pe jos, ci le arătăm ce se întâmplă dacă nu fac asta”
- Dvs sunteți o persoană cu o experiență în zona politicilor de sănătate. Există o strategie pe termen lung a politicilor de sănătate în România care să pună într-adevăr pacientul pe primul loc?
V.C: Da, există strategia Ministerului Sănătății, aprobată prin Hotărâre de Guvern pe perioada 2014-2020, la care noi avem contribuția noastră privind asigurarea calității. Și haideți să înțelegem ce înseamnă calitate. Pentru că, dacă întrebăm pe cineva ce înseamnă calitate , fiecare are creiteriile sale de apreciere a calității. În momentul în care vrei să evaluezi o structură, atunci trebuie să identifici acele cerințe care satisfac așteptările tuturor părților interesate. De altfel, asta este și definiția unui standard. Și mă refer la cerințe prin a căror satisfacere duc la mulțumirea tuturor părților interesate ca sa zic așa. Iar acest lucru trebuie învățat. Trebuie să înveți cum să îți auto-evaluezi activitatea, să vezi dacă rezultatele pe care le-ai obținut sunt mulțumitoare, dacă sunt cele pe care le-ai așteptat, dacă poți să faci mai bine de cât ai făcut, să evaluezi care sunt riscurile activității tale și să iei măsuri de prevenire a lor în cazul în care apare un eșec, ori de tratare a lui atunci când ai reușit să îl vindeci. Deci, toate lucrurile astea necesită o pregătire și o învățare. De aceea, cei care au criticat și au spus că au fost spitale acreditate care nu au măturat pe jos, nu au înțeles despre ce vorba. Noi nu îi învățăm să mature pe jos ci le arătăm ce se întâmplă dacă nu fac asta. Adică, faptul că nu mătură pe jos și că e mizerie denotă o anumite mentalitate, un anumit comportament. Dacă nu realizezi că acest lucru nu ar trebui să se întâmple, nu realizezi care sunt consecințele. Vorbim acum de aspectele de bază ale managementului calității. După aceea, vorbim de managementul de vârf care trebuie în primul rând să facă diferența dintre un management financiar și unul clinic. Cel dintâi presupune, ca singură preocupare, încadrarea în niște sume pe care le ai alocate, fără să ai în vedere ce se întâmplă dacă le aloci sau nu. Iar managementul clinic înseamnă că identifici care sunt problemele și îți asumi să rezolvi acele probleme de sănătate pentru care dispui de resursele necesare. Așadar, este o cu totul altă abordare a managementului unităților sanitare și pentru asta lumea trebuie să se pregătească. Deci, primul ciclu a fost unul de învățare iar al doilea este unul de perfecționare, cel la care ne și aflăm.
- Standardul de acreditare al spitalelor, atât în sectorul public cât și în privat, este unul unitar? Și ce se întâmplă dacă cineva din sectorul privat renunță la acest standard?
V.C: Da. Standardele sunt unitare și au fost elaborate cu participarea părților interesate, adică: pacienți, medici și management. Nu se întâmplă nimic dacă cineva renunță la acest standard, doar că nu poate încheia contractul cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru că, cei care pot să ceară să fie sau nu acreditați sunt cei care folosesc serviciile, adică pacientul și plătitorul. Deci, Casa Națională de Asigurări spune: “nu închei contract cu instituția dvs. pentru că, dacă ați refuzat sau nu ați obținut acreditare înseamnă că nu ai o preocupare în a-ți îmbunătăți activitatea de acolo, să obții rezultate mai bune, să asiguri că pacientul va primi cele mai sigure sercivii”.
- Așadar, standardul este important dacă faci contract cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru că altfel nu ai baza de acreditare ca spital?
V.C: Nu. Formal, acreditarea înseamnă o condiție pusă de Casa Națională de Asigurări. Din punctul nostru de vedere, nu asta înseamnă acreditare și considerăm că, dacă o unitate sanitară se acreditează doar pentru că îi cere CNAS, are o mare problemă și prezintă dubii cu privire la ceea ce spun ei că fac. Ele (n.red-spitalele) trebuie să…(citește continuarea pe TopHospitals).
