S-a stins Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berința, județul Maramureș, d. 10 iulie 2017) important prozator, publicist şi eseist contemporan, membru (din 1992) al Academiei Române. Romanele sale („Absenţii”, „Orgolii”, „Feţele tăcerii”, „Vocile nopţii”, „Drumul cenuşii” etc.) vor rămâne repere şi exemple ale unei personalităţi de mare autoritate estetică şi etică.
A urmat liceul la Baia Mare și a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca (1964), cu specializare în psihiatrie.
A fost redactor, secretar general de redacție, redactor-șef al revistei „Tribuna” din Cluj, la care a debutat în 1960.
A abandonat medicina în favoarea literaturii, debutând editorial cu volumul de povestiri ”Capul Bunei Speranțe” (1963). După încă o culegere de povestiri și nuvele (”De ce zboară vulturul?”, 1966) se dedică în exclusivitate romanului, dobândind o rapidă și largă cunoaștere din partea criticii și a publicului.
Augustin Buzura a tradus din literatura germană, maghiară, franceză, spaniolă, poloneză, rusă, chineză, slovenă. A publicat articole, eseuri, interviuri, note în reviste de literatură și cultură din țară și străinătate. A scris și scenarii de film.
Este membru titular al Academiei Române din martie 1992.
Augustin Buzura a condus Institutul Cultural Român în perioada 1990 – 2005.
