Caută
Close this search box.

Ţară cu autoservire

În epoca noastră, pe aceste meleaguri a căpătat consistenţă un concept destul de vehiculat de-a lungul ultimelor decenii, de-abia acum materializat: ţara cu autoservire.

Instituţionalizarea, ca să zicem așa, se petrece în trei planuri. Primul plan este acela al autoservirii propriu-zise a cetăţeanului cu bunuri. În ţara noastră şi un sugar ştie să se autoservească atunci când bunurile, fie ele acadele ori terenuri sau păduri, sunt la îndemână. Autoservirea cu bunuri nu este periculoasă în sine, nu dăunează sănătății celor care o practică, ba chiar există studii care dovedesc că le aduce o stare de bine.

Pe de altă parte, autoservirea cu bunuri creează condiții excelente pentru descentralizare, degrevând statul de povara dădăcirii fiecăruia în parte, prin învechita metodă a lui „na, mă, ia de-aici”. Conform principiului Lavoisier, “nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”, nu pierde nimeni, fiecare se autoserveşte din altă parte. Firește, există voci care numesc autoservirea „furt”, dar asta e o abordare simplistă, născocită mai ales de invidioșii care nu s-au ostenit să absolvească școala vieții ori a politicii.

Planul al doilea este cel al autoservirii cu idei. E din ce în ce mai nerentabil să emiţi o idee proprie. Necesită consum nervos şi mănâncă timp în care poţi să faci ceva util societăţii, un şanţ, o ciorbă, un partid. E mult mai eficientă autoservirea. Idei, slavă Domnului, mişună în jur cu duiumul, ca vrăbiile, doar să le-apuci. Nimeni nu mai ştie de unde vin ele, toată lumea se autoserveşte. Cineva le-o fi emis, dar nu obligatoriu în galaxia noastră, mai ales că unele se dovedesc şi destul de vechi (distanţele dintre galaxii sunt imense).

Normal că și în cazul autoservirii cu idei nu puține sunt vocile care o numesc „plagiat”, însă și aici avem de a face cu o tratare simplistă a problemei. Cei care se autoservesc cu idei ar trebui considerați, înainte de toate, ca indivizi cu o mare admirație pentru lectură și valorile ei. În altă ordine de idei, știți câți oameni a scos din pușcării autoservirea cu idei? Se poate constata deci, cu încântare, că deseori Autoservire = Libertate.

În fine, cel de-al treilea plan pe care se săvârşeşte, încet dar sigur, autoservirea, este acela al serviciilor. Acesta este planul aflat la îndemâna cetățenilor de rând, a poporului. Tot mai mulţi se tund singuri, îşi repară singuri pantofii, îşi zugrăvesc singuri prin casă ş.a.m.d. Nemulţumirile amplifică dispariţia personalului de specialitate. Ajungem, de pildă, la autoservirea în sănătate. Intri într-un cabinet gol, îţi faci o injecţie, îţi aplici un pansament, te operezi de apendicită, lucruri simple, la îndemână. Sau dai bacalaureatul. Mergi la şcoală, în sala în care ar fi trebuit să se afle comisia de examinare, îţi pui singur câteva întrebări grele, te gândeşti ce te gândeşti şi dacă ştii răspunzi. Dacă nu, îți pui niște întrebări mai ușurele, că e autoservire…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri