Caută
Close this search box.

Cui îi este frică de… Bioetică

Vasile Astarastoae

Am postat mai multe notițe, având drept subiect Bioetica. Am rămas surprins de interesul pe care îl are lumea față de acest subiect, dar mai ales de comentariile contestatarilor.

Tot mai multe voci consideră că Bioetica împiedică progresul și că raportarea la anumite principii constituie un pericol pentru dezvoltarea științei și implicit a sistemului de sănătate. Mai mult cei ce au preocupări de Bioetică nu ar fi decât niște frustrați care nu înțeleg Epoca Modernă și care nu s-au realizat în activitatea profesională. 

Oare aceasta este realitatea?

Sfârșitul secolului XX a însemnat dispariția mitului neutralității științei și afirmarea necesității ca știința să aibă o conștiință care să oprească progresul spre un comportament nociv vieții biologice sociale, culturale și spirituale. Declinul mentalității scientiste potrivit căreia ceea ce este posibil din punct de vedere științific și tehnic este admisibil din punct de vedere moral, a impus Bioetica ca o artă a supraviețuirii, supraviețuire a societății umane dar și supraviețuire a științei. Demersul bioetic este astăzi obligatoriu pentru conservarea culturală și spirituală a unei societăți.

Și atunci: cui îi este frica de Bioetică ?

În primul rând, celor care gestionează puterea. Ei nu se simt comod în momentul în care comportamentul în Bio-medicină este analizat prin prisma principiilor morale. Nu se simt comod mai ales în prezența unuia dintre principiile bioetice – principiul echității, egalității și justiției pentru care ar trebui să construiască cadrul instituțional care să protejeze drepturile fiecărui cetățean și fiecărui pacient.

În al doilea rând, orgolioșii din profesia medicală care ar dori ca pacientul să fie un simplu obiect și nu subiect al noilor tehnici și care nu suportă limitarea și supravegherea avântului lor. Pentru ei principiul autonomiei persoanei (susținut de consimțământul informat, confidențialitate, dreptul de decizie a subiectului cercetării) constituie un obstacol în calea afirmării.

În al treilea rând, inculții, analfabeții cultural, cei care și-au găsit un idol în știința popularizată și consideră blasfemie orice îndoială cu privire la rezultatele științei.

Și în sfârșit, ipocriții care declamă interesul pacienților când în realitate este vorba de interese proprii (deseori financiare) și care încearcă să-și construiască o imagine pe sticla televizoarelor.

Sunt ei mulți, sunt puțini? Rămâne ca viața să facă această evaluare. Până atunci e bine să reflectăm dacă demersul bioetic este necesar în profesia medicală.

P.S.: Vă sfătuiesc să ascultați discursul istoric ținut de Donald Trump în fața a zeci de mii de polonezi pe 6 iulie 2017. Un discurs nonconformist, sincer, din suflet și aclamat de polonezi. Un discurs despre valori morale: libertate și speranță.

Sursă articol: Prof.Dr.Vasile Astărăstoae

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri