Rapid București este un brand național. Este una din cele mai iubite echipe din România și, probabil, din Europa, de vreme ce, iată, cu toate că este practic declarată falimentară și desființată, Rapid continuă să rămână în prim-plan, să suscite mari pasiuni și să fie la un pas de a renaște. Un pas însă, cum vom vedea, dificil de făcut
Rapid s-a născut în anul de grație 1923, numindu-se, cum altfel ?, Căile Ferate Române, CFR București. Așadar, cu 24 de ani înaintea înființării Stelei în 1947 și cu 25 de ani înaintea constituirii clubului Dinamo în 1948. Asta spune mult, aproape totul.
Până anul trecut, la declararea falimentului și excluderea FC Rapid din Liga I, prin urmare în 93 de ani de existență, echipa feroviară a adunat performanțe cu totul remarcabile, la cam toate nivelurile: a cucerit de 3 ori titlul de campioană a României (1967, 1999 și 2003), a câștigat de 13 ori Cupa României, de 4 ori Supercupa României, o dată Cupa Ligii, iar în plan european a triumfat de două ori în Cupa Balcanică, a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor și – cel mai recent, în 2006 – în sferturile de finală ale Cupei UEFA, actuala UEFA Champions League. Un palmares cu adevărat de legendă. Dincolo, însă, de cifre, au existat și există miracolul și magia unei galerii unice, ale unor suporteri mai romantici, mai sufletiști și mai temperamentali decât mulți alții din Europa și din Lume.
Ca orice simbol uriaș, Rapidul a căzut de pe un cal mare. Un cal superb, i-am putea spune. Sub comanda unui antrenor tânăr și extrem de interesant ca tipologie umană, plin de elan și foarte apropiat temperamental de istoria și atmosfera Giuleștiului – e vorba de Dan Alexa -, FC Rapid a reușit o spectaculoasă promovare în Liga I, la capătul sezonului 2015 – 2016. Ce a urmat a fost demn de filmele de groază: în loc de bucuria și celebrarea promovării, au venit rând pe rând insolvența, falimentul și excluderea inevitabilă din Liga I. Inevitabilă și neînchipuit de tristă.
Acum, însă, chiar zilele acestea, speranțele sutelor de mii de rapidiști (unii zic chiar milioane, cine știe ?), au renăscut fulminant, ca întotdeauna când este vorba de echipa iubită. Așa cum MagnaNews a arătat la momentul potrivit, pentru o taxă de 5000 de euro lunar, Primăria Sectorului 1 al Capitalei a primit, atenție, doar ACORDUL pentru a folosi marca, sigla și culorile celebre alb-vișinii, de la principalii creditori ai FC Rapid, care sunt ”Azuga Waters” și ANAF.
Așadar, gestul edililor este încă departe de a fi unul transparent sau, cu atît mai puțin, eficient, iar adevărații suporteri rapidiști speră din toată inima să nu fie un demers politicianist al, până mai prin toamnă, anonimului primar Tudorache de la sectorul 1, care, așa cum dă bine, acordă acum declarații peste declarații pentru zeci de televiziuni și ziare care – anterior – îl băgau cu greu în seamă. Iar temerile sunt justificate, în primul rând pentru că nu vom vedea în niciun caz Rapidul evoluând prea curând pe vreun stadion, din simplul motiv că marca și culorile nu joacă singure. Este nevoie de o echipă, pe care primăria de sector nu o are și nici nu se grăbește să și-o formeze. Ba chiar ezită. Nu știe nici măcar dacă va începe cu o echipă proprie din Liga a V-a sau, mai de sus, din Liga a IV-a, unde însă a urcat deja Mișcarea Feroviară, care nu se lasă oricum și pe oricât cumpărată. Și probabil nici nu va fi cumpărată de primărie. Iar ca să îți ”fabrici” un lot de 22 de jucători în trei-patru săptămâni … să ne fie cu iertare ! Mai rău: primăria ar putea pierde fără probleme licitația din toamnă (pentru palmares și celelalte), licitație care se va organiza după începerea campionatului, astfel că dacă aceasta va fi câștigată de altcineva, Rapidul nu poate (re)apărea decât din sezonul 2018-2019. Și cum primăria nu știe dacă și cu ce echipă ar putea juca, și nici nu se grăbește în acest sens, e clar că avem șanse extrem de mici să vedem din această toamnă Rapidul (cel nou) la lucru.
De reținut: brandul încă nu a fost evaluat, iar marca va fi scoasă oficial la licitație abia la sfîrșitul lui septembrie sau în octombrie. Nici măcar acea dată nu este sigură. Iar până atunci se pot întâmpla multe, pentru că răsturnările de situație sunt mult prea frecvente în fotbal ca să ne mai amăgim ca de atâtea alte ori.
Și încă ceva, foarte important : NICIODATĂ vreun primar sau funcționar de la sectorul 1 nu s-a mai preocupat sau interesat de Rapid. Mulți se întreabă de unde și până unde acest interes atât de brusc la sectorul 1. Leagănul rapidismului, cartierul Giulești, se află în mare parte în sectorul 6. Legendarul stadion de sub Podul Grant, ca și Clubul Sportiv Rapid, se pot găsi pe orice hartă poștală la adresa CALEA GIULEȘTI nr 18, SECTOR 6, București. Și atunci ?! A, da, ceva există totuși în sectorul 1, anume Baza Sportivă Pro Rapid. Acolo a găsit Copos un ”spațiu”, prin anii 90, nici acela foarte fericit, dacă ne gândim că e gard în gard, pe zeci de metri, cu Cimitirul Bucureștii Noi. Dar, în fine, nu asta contează. Ultra-rapidista peste noapte primărie de sector 1 a lăsat liniștită, ani de-a rândul, să se distrugă Centrul de Copii și Juniori al Rapidului din sectorul cu pricina. Nici după alegerile de anul trecut nu îmi amintesc ca onor primăria să fi sărit în ajutorul Rapidului care, culmea, tocmai promovase pe scena de elită. De ce n-o fi salvat, ATUNCI, Tudorache, Rapidul ? Sau poate s-o fi temut omul de cheltuielile uriașe din Liga I și o fi gândit că își face cam aceeași publicitate cu brandul Rapid și în Ligile IV sau V ? Întrebăm și noi.
