Un om vine la comisie cu nişte acte de proprietate. Nu mai ştim exact cum se numeşte comisia, important este că sunt mai mulţi şi formează un grup în formă de comisie.
Şeful comisiei nu-i un ins competent, cu o experienţă vastă. Dar e atât de bine înțepenit politic încât nimic pe lumea asta nu-l mai poate bulversa. Aşa îl şi poreclesc în taină subalternii, parte cu admiraţie, parte cu o teamă superstiţioasă: „Inbulversabilul”.
Un meteorit de zece mii de tone dacă ar pica acum în curtea comisiei, şeful ar anunța partidul și până să vină instrucțiunile de la centru s-ar căţăra pe roca fierbinte, pentru măsurători, ca să-l înscrie în cadastru la „terenuri intravilane cuvenite membrilor biroului permanent”.
Deci nu se pierde cu firea nici de data asta, în faţa omului care vine cu nişte acte de proprietate, să revendice un teren. Se dovedeşte că pământul, vreo jumătate de hectar, este chiar acela de sub clădirea comisiei.
Şeful examinează documentele cu toată atenţia. Sunt emise de către un funcţionar al împăratului Traian, pe la anul 108 d.Hr. La vremea aceea, un strămoş al omului care acum şade cuminte în faţa comisiei s-a remarcat la lucrările pentru defrişarea unor păduri cu daci şi-a fost răsplătit cu un petic de teren.
„Ai acte doveditoare pentru descendenţă, tataie?” întreabă şeful comisiei de împroprietărire. „Ha?” “Poţi să dovedeşti că mata eşti urmaşul ăluia cu defrişarea?” Poate omul. În afară de papirusuri şi hrisoave, reiese că şi pe Columna lui Traian, dacă interpretezi într-un anumit fel o anumită scenă, descendenţa şi dreptul lui de proprietate sunt clare. Ce-i de făcut?
Asta e o întrebare încuietoare pentru oricine, dar nu şi pentru „Inbulversabilul”.
„Pot să-mi iau pământul acum?” zice omul. „Poţi, tataie, poţi” aprobă comisia. „Numai că e o mică problemă.” „Care?” „Pământul pe care l-ai moştenit matale de la împăratul ăla, cum naiba îi zice, din cauza evoluţiei geologice e acum la doi metri adâncime. Deasupra lui s-au adunat pământurile altora. Dacă vrei să ţi-l iei, n-ai decât să-l dezgropi.” „Sau, intervine amabil Inbulversabilul, putem să te îngropăm noi acolo, pe terenul matale. Partidul pune întotdeauna în față necesitățile omului.”
