“Că de când elefantul peste păduri domneşte/ Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte”, se tânguia un personaj animalier dintr-o fabulă de Gr. Alexandrescu. Pădurile sunt, într-adevăr, şi azi în mare suferinţă, elefantul este ba unul, ba altul, ba mai fiecare puternic al zilei când îi vine rândul, iar dacă lumea pătimeşte mai mult ca altădată se poartă mereu discuţii aprinse. Britanicul jurnal “The Guardian” se întreabă, bunăoară, în titlul unei ample secţiuni: “Este oare mai bună lumea acum ca niciodată?” Pentru că, după cum constată autorul articolului, Oliver Burkeman, titlurile principale din mass media n-au fost niciodată mai rele. “Dar un grup influent – şi în creştere – de gânditori insistă că omenirea n-a dus-o niciodată atât de bine şi doar pesimismul nostru ne trage înapoi”, scrie, încrezător în triumful binelui în lume, autorul britanic. (În “The New York Times”, de pildă, columnistul Nicholas Kristof susţine ferm că “2016 a fost cel mai bun an din istoria omenirii”, căci inegalităţile globale s-au mai redus, a scăzut şi mortalitatea infantilă, curentul electric a mai ajuns la un număr considerabil de locuitori ai planetei etc.) Tonus ridicat au cu deosebire adepţii tinerei ideologii anglo-saxone numită (încă neoficial) The New Optimist, care anunţă că, bunăoară, “zilnic numărul celor care scapă zilnic de sărăcie extremă este de 137 000”.
Mult mai aplicat prezintă (desigur, bazat pe sondaje) celebrul institut Pew Research Center starea lumii de azi, cu speranţele şi îngrijorările ei. E drept că sondajul a fost făcut doar pe 38 de state, dar tot merită atenţie. Senzaţional ar putea fi că nimeni în lume nu se mai teme în primul rând de război nuclear sau chiar de război mondial, ca în toată perioada postbelică numită şi a războiului rece. Dar de un tip de război tot se teme lumea, iar inamicul este unul mai atipic. Înainte de orice altceva, lumea noastră se teme de bizara şi tot mai fantomatica ISIS-Daech-Stat Islamic sau cum i s-o mai spune bau baului astăzi la modă. Acesta fiind marele coşmar global (în medie, desigur, şi el, ca tot ce am discutat până acum), urmează alte sperietori mondiale, în ordine descrescândă: schimbările climatice, ciberatacurile, starea economiei mondiale, exodul refugiaţilor din Siria şi Irak, puterea şi influenţă Statelor Unite, Rusiei şi Chinei. Dacă dăm crezare sondajului Pew, despre marile puteri ale lumii de astăzi cele de care se teme cel mai tare ceea ce numim (cu cea mai lipsită de noimă expresie) “comunitatea internaţională”, aflăm că de puterea şi influenţa Statelor Unite ţin seama 35 la sută din… media mondială, procentele imediat următoare fiind ale Rusiei şi Chinei, ex aequo, cu 31 la sută.
Dar şi cei mai puternici au de ce să se teamă. Aflăm, de pildă, că şi în Statele Unite şi în Rusia, pericolul cel mai de luat în seama ar fi terorismul islamic, iar Canada, Mexicul şi America Latină se frisonează mai mult ca orice de schimbările climatice. Şi mai trebuie precizat că mari părţi de lume cum sunt China, Africa, statele musulmane, n-au prea fost luate in seama de Pew, iar Europa fostă Răsăriteană într-un mod cam neconcludent (doar Polonia – care se teme la fel de tare şi de ISIS, şi de Rusia, şi Ungaria – care se teme cel mai mult de refugiaţi şi aproape tot atât de mult de ISIS).
Toată această ierarhizare este, cum spuneam, rezultatul unui sondaj finalizat “în medie”. Dar cum în viaţă reală nu se prea trăieşte în medie, este de la sine înţeles că fiecare ţară şi fiecare pământean îşi are de fapt propriile griji. ISIS ar fi, bunăoară, pokemonul cel mai fioros ce se ascunde noapte de noapte sub patul nostru, dar nu ştiu de pildă câţi români au insomnie din cauza ISIS. În schimb, ştim prea bine câţi dintre noi, trăitorii în zona (încă?) temperată, nu prea pot dormi noaptea din cauza “schimbărilor climatice” ale verii în derulare.
