Fusul este o relicvă a industriei casnice textile tradiționale românești. La un moment, acest obiect simplu a cunocut consacrarea internațională, chiar într-o dimensiune filosofică şi spirituală, printr-o variant maramureșană excepțională: fusul cu zurgălăi. Este borba despre o construcție din bucăți sculpate în lemn, care se ansamblează fără accesorii și, odată ansamblată, nu mai poate fi desfăcută. O ciudățenie a artei populare românești care a rămas fără explicație până astăzi.
Din punct de vedere social, furcile pe care se așeza lâna netoarsă aveau o mai mare valoare atunci când erau confecționate și gravate artistic, cu migală, de feciori, pentru mame, soții sau „drăguțe”, prilej de mândrie la „șezătoare”.
La rândul său, fusul a ieșit din anonimat în momentul în care priscelul (rotița de la bază) a împrumutat tehnica rosturilor, utilizată inițial ca soluție constructivă de îmbinare a bucăților de lemn fără alte accesorii (cuie) de lemn sau metal. Astfel de elemente arhitectonice regăsim și în construcția bisericilor de lemn din Maramureș.
Îmbinarea de piese sculptate de la baza fusului maramureșan are în mijloc un spațiu gol în care meșterul popular bagă câteva pietricele – iar la fiecare mișcare acestea produc sunete de zurgălăi. Interesant este că acestă construcție, odată îmbinată, nu mai poate fi desfăcută și va suna la orice mișcare până când fusul se rupe.
Un artist plastic l-a făcut celebru la nivel internațional
Artistul plastic Mihai Olos a valorificat din plin ingenioasa îmbinare a lemnului în operele sale, cunoscute și recunoscute în spațiul cultural european. Consacrarea internaţională a artistului Mihai Olos a constituit-o chiar preluarea, într-o dimensiune filosofică şi spirituală, a celebrului fus maramureşean cu zurgălăi.
Pornind de la module inspirate din arta populară, artistul a proiectat, la un moment dat, un veritabil oraș universal, numit semnificativ „Olospolis”, în care arhitectura rosturilor căpăta valențe filosofice.
Grație notorietății de care se bucura obiectul popular , arhitecții care au proiectat complexul hotelier „Mara” din Baia Mare (în anii ’80) au găsit de cuviință să-l împrumute ca element decorativ, confecționând un „fus cu zdrangăne” uriaș, amplasat la partea superioară a fațadei, precum o turlă de biserică – devenind astfel o emblemă a municipiului reședință de județ.
Are forma ”matricei de tetrahedron stelat 64”
La rândul său, lectorul universitar dr. Dan Ioan Bogdan consideră că acest obiect sculptat imită ”matricea de tetrahedron stelat 64” care nu este altceva decât Floarea Vieții.
”Moleculele AND-ului nostru, cornea ochiului nostru, fulgii de zăpadă, conurile de pin, petalele florilor, cristalele diamantului, ramificațiile copacilor, soarele, stelele, aerul pe care îl respirăm și toate formele de viață așa cum le cunoaștem emerg din coduri geometrice atemporale, geometria sacra”, ne-a spus lector universitar dr. Dan Ioan Bogdan, de la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad, omul care studiază de decenii acest obiect ciudat al industriei casnice textile tradiționale românești. Tocmai într-o asemnea geometrie sacra se înscrie, în opinia lui Iona Bogdan, și fusul cu zurgălăi.
Fusul cu zurgălăi ar putea fi un ”seif științific al cunoașterii”
În acest moment mai sunt doar câțiva meșteri populari care mai știu taina îmbinării acestrui obiect ciudat. ”Este uluitor cu câtă ușurință cioplește meșterul bucățile de lemn în timp ce vorbește cu tine, apoi le îmbină la fel de firesc ca și când ar fi ceva absolut normal. Orice om de știință, antropolog, istoric, artist plastic, la un studio profund ar descoperi corespondențe nebănuite: matematice, fizice, cuantice, astronomice, chimice, biologice. Mințile luminate ar putea să descopere întregul univers informational ascuns în acest obiect pe care îl contruiește mimetic meșterul maramureșan, care își concretizează creația ca o memorie ancestrală depozitară a lucurilor știute bine cândva, dar pierdute în negura vremii”, spune Dan Ioan Bogdan.
Lectorul universitar consideră fusul cu zurgălăi un ”seif științific al cunoașterii care ascunde într-un loc impenetrabil mecanisme avansate și complicate a unor practice care vin din zorii omenirii dar care ar putea să fie foarte noi pentru știința modernă. Așa se explică de ce nodul nu poate fi desfăcut”.
Oricum, dincolo de dimensiunile oarecum oculte pe care i le imprimă Ioan Bogdan, două lucruri sunt foarte sigure despre acest obiect straniu: nu se știe când și pentru ce a fost inventat și, odată îmbinat, fără cuie și șuruburi, obiectul nu mai poate fi desfăcut!
