Despre erupția vulcanului Vezuviu care a îngropat orașul Pompei se învață la școală, dar alți câțiva au devastat Pământul cu adevărat. Printre aceștia se numără vulcanul Tambora din Indonezia care a erupt acum puțin peste 200 de ani, în 1815.
Au murit atunci aproape 90.000 de oameni, iar efectele au fost devastatoare. Norul de cenușă a acoperit aproape întreaga emisferă nordică și a împiedicat lumina soarelui să mai ajungă la suprafața Pământului.
Zgomotul produs de explozie s-a propagat pe o distanță de 2.500 de kilometri, iar lava a fost aruncata pe o rază de 1.300 de kilometri. Viața în apropierea vulcanului Tambora a revenit la normal abia după aproape o sută de ani. În urma erupției a rămas un crater cu un diametru de 11 kilometri.
Catastrofa naturală istorică din 1815 a provocat „iarna vulcanică”. Din cauza lipsei razelor de soare, temperaturile au scăzut pe întreaga planetă cu câteva grade și au provocat crize alimentare grave, potrivit digi24.ro. În multe comunități a apărut foametea, iar iarna s-a instalat în plină vară.
Erupția din 1815 a vulcanului Tambora din Indonezia a eliminat o cantitate foarte mare de cenușă, care s-a răspândit în atmosferă. Anul următor, 1816, este cunoscut ca „anul fără vară” – frig și zăpadă au fost semnalate în lunile iunie și iulie în zone din Statele Unite, Europa și China, unde s-au înregistrat ninsori în lunile iunie și iulie.
Scăderea bruscă a temperaturii a fost devastatoare pentru agricultură. Fenomenele de îngheț au distrus culturi întregi de cereale. De asemenea, legumele și fructele nu au putut crește, iar multe animale au murit. Asta a dus la foamete în multe zone ale lumii.
Din fericire, schimbarea dramatică a vremii nu a durat mult. Temperaturile au revenit la normal după doi ani, în 1817, iar natura a început să se refacă încet, o dată cu dispersarea particulelor ce împiedicau razele de soare să atingă solul.
Un astfel de dezastru natural se poate întâmpla oricând. O erupție vulcanică de dimensiunea celei din 1815 în timpurile noastre ar fi catastrofală.
