Caută
Close this search box.

Teatrul pentru vârfurile societății

În ziua de azi e bine să fii atent când îţi alegi locurile în care poţi fi văzut. Nu numai „cu cine”, ci și „în care”. Anturajul, treacă-meargă. Poţi fi remarcat în compania unor penali de succes şi clasat pe loc la categoria „cine se-aseamănă se-adună”. E posibil ca începând chiar de a doua zi, succesul lor să te mânjească și pe tine. Om te-ai făcut.

Dar, cu vremea, judecăţile se estompează, asperităţile bârfelor se tocesc, critica se netezeşte. Eşti văzut de gât cu inşi daţi în urmărire generală şi tot mai păstrezi cincizeci la sută şanse să se spună despre tine că eşti „brânză bună în burduf de câine”. Adică „băiat bun, dar influenţabil”, sau „toţi avem păcatele noastre”. Ești iertat, iar iertarea, se știe, în zilele noastre este echivalentă cu azvârlirea în mediocritate, în anonimat.

Cu totul altă relevanţă are contextul. Societatea e pretenţioasă la acest capitol. Nu-i totuna dacă societatea asta dă peste tine la fast-food sau la Hilton. Nu-i acelaşi lucru dacă te vede gol la piscină, ori gol în cadă. Adică de la vedetă la amărăștean.

E o mare deosebire între a fi identificat la film, ori la teatru. La film se duc doar puştanii, nu atât cei însetaţi de cultură cât cei cu părinţi tineri, care-i trimit de-acasă seara, să poată discuta ei între patru ochi.

Dacă nu faci parte din publicul plictisitor, care merge să vadă piesa fiindcă îi plac actorii, regia și textul (naiba știe de ce) și ești un om important, tot trebuie să mergi seară de seară la teatru, ca să te lași văzut. E bine să fii observat în foaier, la pauză. Trec tot felul de inşi, care dau cap şi-i murmură partenerei: „Îl vezi pe ăla? E idolul meu, a dat tunuri de miliarde”. Sau: „Cum, dragă, nu știi cine e domnişoara siliconată și botoxată? E una dintre cele mai mari valori naționale”. Cum ţi-e norocul.

În foaier lumina nu e puternică, ai şanse să fii confundat cu vreun ilustru. Sau să zicem că ai apucat rând în faţă la băuturile răcoritoare şi unui senator, venit la teatru cu soţia şi fetiţa, i se face sete. Ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap!

La teatru te poţi remarca nu numai pe holuri, în pauză. Dacă înainte de începerea spectacolului te ridici de câteva ori de pe scaun, să zicem de vreo cincisprezece, pentru a aranja, chipurile, pluşul, imposibil să nu te observe cineva.

În sfârşit, dacă tot eşti văzut la teatru, de bun gust este să mergi, după căderea cortinei, în culise, la cabine, să feliciţi actorii. Un om obișnuit ştie foarte bine ce găseşte acolo: alți oameni în chiloţi, obosiţi, abia aşteptând să ajungă acasă, sub duş. Dar dacă ești, să zicem, un edil de succes, un demnitar cu opt procese, un om de afaceri proaspăt eliberat ori extrădat, îți duci și consoarta nevasta la cabine, să-ți remarce dragostea pentru cultură. Dă-i încolo de chiloți…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri