Așa arăta o reuniune a cazacilor de la Rostov pe Don, pe 26 ianuarie 2013. Mai precis, la Rostov pe Don a avut loc un miting al cazacilor, cu steag roșu, galben și albastru – și un cerb rănit ca stemă. În cadrul acțiunii dedicate Zilei Memoriei Victimelor cazacilor „Genocidul”, care este sărbătorită la 24 ianuarie, au participat câteva sute de reprezentanți ai cazacilor din Don, Kuban, Terek și Yaik (Ural). Ce este cu acești cazaci cu steaguri tricolore?
Puțină lume știe că prima stemă a Moldovei avea de fapt ca element principal un cerb rănit sau un cerb cu capul tăiat. Acest simbol poate fi regăsit pe sigiliul cetății Baia, așezare care a fost de altfel prima capitală a Moldovei (1359-1365). Tema cerbului rănit se regăsește și la cazaci.
Printre “cazacii români dintre Nistru, Bug și Nipru se aflau urmași ai domnitorilor Moldovei, precum hatmanul Ioan Nicoara Potcoavă și încă mulți alți demnitari, care au nume pe de-a întregul românești, precum Ion Grigore Lobodă, Samoila Chișcă, Ion Sârcu, Timotei Sgură, Danilă Apostol. Și în veacurile următoare sunt atestați numeroși polcovnici “ucrainieni de origine română”, ca și mulți comandanți cazaci dintre “dacii transnistreni care au aceeași obârșie”.
Așa arată portul românesc din Transnistria ucraineană (la est de cea a Republicii Moldova)
Duca Vodă a emis acte în cancelaria Ucrainei, pe care o conducea, în limba română
Mai mult, în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de “țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, iar Gheorghe Duca devenea “Despot al Moldovei și Ucrainei”, în 1681. Dacă până acum doar hotarul etnic depășise Nistrul, Duca va duce și hotarul politic în zona transnistreană, având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpați și Nipru.
Duca Vodă a împlinit pe lângă rolul de domnitor al Moldovei şi rostul de hatman şi administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte.
Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug), Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malul stâng al Nistrului. Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău.
Într-un recensământ din 1793, între Nistru și Bug, din 67 de sate, 49 erau exclusiv românești. Trebuie menționat faptul că administrația românească a apărut acolo unde erau deja comunități românești, nu invers.
Ştefan Bathory a cofirmat existența românilor între Bug și Nipru
Ştefan Bathory (1533-1586), voievodul Transilvaniei, într-o scrisoare către Înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni, litvani, moscali şi români.
Prin denumirea de „cazac”, tătarii înţelegeau „vagabond”. Unul dintre hatmanii lor, Dumitru Vişnovieţchi, se cobora dintr-o soră a lui Petru Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei „Domnişori” – fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.
Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc şi-l vor încerca şi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă , Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deţine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenţa Ucrainei, Dănilă Apostol.
Mai mult, cetatea Oceakov a fost stăpânită de Mihai Viteazul la 1600 şi apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din oraşele Moldovei.
Pe tot parcursul sec. XVI – XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre „dacii transnistrieni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654 , iar alţii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.
Biserica transnistreană a fost subordonată Moldovei
Biserica transnistreană a fost subordonată din vechime bisericii române. Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov . Într-un act dat la Thighina în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: „mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului”. În câteva rânduri ţinutul dintre Nistru şi Bug a intrat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor.
După 1792 (dată la care ruşii ating Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeşte de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni, care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeaşi mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul „fiindcă în ţinutul Oceacovului precum şi în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti de diferite neamuri, iar ruşi sunt foarte puţini”.
În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestă printr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apostol Leca .
Din 1837 se va înfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa la Odessa. Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepa Chersonului până la Bug, erau aşezări în care fiinţau cam 100 de biserici moldoveneşti, în tot sudul Rusiei până aproape de Kiev.
Și dacă ne gândim că președintele actual al Ucrainei, Victor Poroshenko, știe românește, după cum a dovedit-o, ne putem întreba: de unde?
Ucraina mai este numită și Ținutul românesc ”de la margine”
