Comisia senatorială de sănătate dezbate, marți, proiectul Legii vaccinării, un proiect care a generat nemulţumirea celor care se opun vaccinării obligatorii, pe de o parte, şi cei care sunt îngrijoraţi de amploarea epidemiei de rujeolă care a făcut până acum 34 de victime.
Părinții, anumite asociații, precum și ONG-uri sau unii medici nu sunt de acord cu forma actuală a proiectului de lege. Cele mai pertinente explicații ale lor sunt acelea care fac referire la lipsa de responsabilitate a producătorilor de vaccinuri, care nu vor să-și asume răspunderea asupra produsului finit, care trebuie injectat obligatoriu copiilor.
Președintele Asociației pentru Protecția Consumatorului, Costel Stanciu, pune degetul pe rană:
”Mişcarea împotriva vaccinării obligatorii reprezintă o mişcare susţinută la nivel global, atât de reprezentanţi ai societăţii civile, cât şi de o parte a personalului medical. Una dintre principalele cauze ale apariţiei acestei mişcări o reprezintă refuzul companiilor farmaceutice care produc vaccinuri de a-şi asuma în scris (şi nu doar verbal) răspunderea legală pentru siguranţa propriului produs. Din moment ce actualele vaccinuri (inclusiv cele polivalente) ne sunt prezentate de către companiile farmaceutice ca fiind „sigure şi bune”, este imposibil de înţeles de ce refuză companiile producătoare să îşi asume răspunderea legală pentru siguranţa acestora”, a declarat Stancu pentru magnanews.ro.
Acesta adaugă: ”Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a reuşit, de asemenea, să distrugă încrederea populaţiei în vaccinuri cu ocazia aşa numitelor „pandemii” de „gripă aviară” şi „gripă porcină”. După ce OMS a declanşat alerta de „pandemie” în cazul ambelor forme de gripă, facilitând în acest mod vânzarea (de către companiile farmaceutice) unor cantităţi uriaşe de doze de vaccin, după ce am fost ameninţaţi pe majoritatea canalelor mass-media că ne aşteaptă „apocalipsa” dacă nu ne injectăm un vaccin pentru a cărui siguranţă nimeni nu şi-a asumat răspunderea legală, realitatea ne-a demonstrat tuturor, fără putinţă de tăgadă, că OMS a jucat rolul de agent de vânzări pentru respectivele vaccinuri.
Criza de încredere cu care ne confruntăm în prezent la nivel naţional şi internaţional se datorează, în primul rând, specialiştilor care şi-au permis să promoveze în spaţiul public informaţii false de cea mai joasă speţă şi să ameninţe populaţia pentru a obţine rezultatul mult dorit: injectarea a cat mai multe doze de vaccin pentru a lupta împotriva unor false „pandemii”!”
Ce propune legea
Proiectul de lege are Guvernul ca iniţiator, for în care a fost adoptat pe 31 iulie. Potrivit proiectului Legii vaccinării, părinţii au obligaţia de a se prezenta la medicul de familie, chiar dacă refuză vaccinarea copilului, caz în care riscă să fie audiaţi de Comisia judeţeană de vaccinare, în caz contrar amenzile ajungând şi la 10.000 de lei, „Părinţii şi celelalte persoane responsabile de creşterea şi educarea copilului au următoarele obligaţii: a) să asigure prezentarea copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale pentru realizarea vaccinărilor complete corespunzătoare vârstei în cazul vaccinărilor obligatorii; b) să se prezinte în cazul în care sunt convocaţi de Comisia Judeţeană de Vaccinare sau a cea a Municipiului Bucureşti”, reiese din art.68 al proiectului pentru legea vaccinării.
De asemenea, în proiect, sunt specificate şi drepturile pe care le au părinţi, cum ar fi cel la informare cu privire la beneficiile vaccinării, dreptul de primi vaccinuri sigure şi de calitate sau chiar să primească asistenţă în cazul unei reacţiile adverse post-vaccinale indezirabile. În articolul 21 al proiectului de lege este menţionat faptul că „în cazul vaccinărilor obligatorii, consimţământul pentru vaccinare se prezumă ca fiind dat. Excepţie fac situaţiile în care părinţii sau persoana responsabilă refuză în scris vaccinarea copilului minor”. Draftul proiectului de lege menţionează, la articolul 23, că „la data înscrierii copiilor sau a adulţilor într-o unitate de învăţământ sau într-o altă colectivitate, aşa cum este definită de prezenta lege, aceasta are obligaţia de a solicita prezentarea unei adeverinţe, emisă de către medicul de familie care are în evidenţa sa persoana respectivă, care să ateste sau să infirme efectuarea vaccinărilor obligatorii”.
La intrarea în colectivitate, copilul trebuie să fie vaccinat obligatoriu împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B. În cazul în care la înscrierea la şcoală, copilul nu are toată schema de vaccinare la zi, atunci, părintele trebuie să prezinte, până la intrarea în colectivitate, calendarul de recuperare pentru antigenele vaccinale obligatorii sau adeverinţa contraindicaţiilor medicale definitive pentru anumite vaccinări, în funcţie de caz.
Proiectul mai cuprinde un capitol întreg destinant sancţiunilor aplicate atât autorităţilor, cât şi medicilor de familie sau părinţilor. Astfel, părinţii care refuză să se prezinte la medicul de familie, să se informeze cu privire la beneficiile vaccinării, pot fi sancţionaţi avertisment sau cu amendă de la 1.000 la 10.000 de lei, în funcţie de numărul abaterilor. ”Ceea ce s-a vehiculat în presă cu privire la faptul că părinţii vor fi amendaţi pentru faptul că nu-şi vaccinează copii este inexact. Părinţii vor fi amendaţi în situaţia în care refuză să participe la întâlnirea cu grupul de lucru, refuză să participe la întâlnirea cu medicul de familie pentru a fi informaţi despre vaccinuri. Practic, părintele are dreptul să refuze dar îşi asumă toată responsabilitatea”, spunea Florian Bodog, ministrul Sănătăţii, în zilele care au precedat adoptarea legii în Guvern.
Neîncrederea în vaccinuri este destul de răspândită, ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, precizând, pe 9 august, că rata de refuz al vaccinării în luna iulie a fost de 12%. În ultima perioadă, au avut loc mai multe proteste ale unor părinţi care cred că vaccinarea ar trebui să fie o decizie luată de familie.
Pe de altă parte, partizanii vaccinării obligatorii invocă statisticile îngrijorătoare. Numărul total de cazuri confirmate de rujeolă în România raportate până pe 15 septembrie este de 9.233, cu 129 mai multe decât cu o săptămână înainte, potrivit Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT).
Potrivit raportărilor săptămânale, numărul deceselor din cauza rujeolei a ajuns la 34. „Numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România raportate până la data de 15.09.2017 este 9.233, din care 34 de decese (nouă în judeţul Timiş, şase în judeţul Arad, şapte în judeţul Dolj, trei în judeţul Caraş Severin, unul în judeţul Bihor, unul în judeţul Cluj, unul în judeţul Călăraşi, unul în judeţul Neamţ, unul în judeţul Satu Mare, unul în judeţul Vaslui, unul în judeţul Galaţi, unul în judeţul Mureş şi unul în Bucureşti)”, arăta sursa citată.
Tot pentru obligativitate s-au pronunţat şi organizaţii ale societăţii civile. APADOR-CH arată, în observaţiile transmise luni Parlamentului, că obligativitatea vaccinării în cazul bolilor transmisibile nu încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale, motiv pentru care statul trebuie să reducă cât mai multe efectele negative care pot apărea în urma refuzului de imunizare.
Asociaţia consideră că prevenirea răspândirii bolilor transmisibile trebuie să se facă în continuare prin vaccinare obligatorie, aşa cum prevede legislaţia în vigoare, dreptul individului de a opta dacă urmează sau nu un tratament fiind valabil numai în cazul bolilor netransmisibile, deci care nu pun în pericol sănătatea publică.
În acest context, APADOR-CH atrage atenţia că o posibilă iniţiativă de amendare a proiectului de lege, prin introducerea unei prevederi prin care se consacră dreptul de a refuza vaccinarea obligatorie pe motiv de conştiinţă/convingeri religioase, nu face decât să anuleze caracterul obligatoriu al oricărei vaccinări. „Dacă se vor adopta amendamente de acest gen se va ajunge într-o situaţie şi mai instabilă din punct de vedere al sănătăţii publice decât ne aflăm în prezent, când proiectul de lege nu a fost încă adoptat şi funcţionează vechea reglementare. Articolele 8 şi 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, invocate de persoanele care refuză vaccinarea, nu consacră drepturi absolute ale omului, respectiv la viaţă privată şi la libertate de gândire, ci au limitări. Între motivele acestor limitări se află şi protejarea sănătăţii, individuale sau publice, şi protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Exercitarea acestor drepturi nu justifică lezarea dreptului la viaţă (dreptul de a trăi), garantat în articolul 2 din CEDO, drept ce trebuie recunoscut atât copilului a cărui vaccinare se refuză, cât şi celorlalţi copii din colectivitate, care vor intra în contact cu cel nevaccinat”, precizează sursa citată.
