Cei mai săraci cetăţeni ai României au ”club select”! Aici îşi fac manichiura cu 8 lei, se tund modern cu 3 lei, merg la mare cu 250 de lei pe săptămână, primesc pâine gratis, primesc asistenţă medicală la un sfert din preţul pieţei. Ba iau chiar şi bani împrumut cu 1% dobândă! Viaţă! Oare?

Dacă e să fim sinceri cu noi înşine, trebuie să o spunem pe şleau: cei mai săraci cetăţeni ai României sunt bunicii şi părinţii noştrii! Din cei 5,3 milioane de pensionari pe care îi numără ţara noastră în acest moment, 1,53 de milioane au pensiile sub 600 de lei. Restul, în marea lor majoritate, au venituri până în 1.000 de lei. Ei nu pot trăi cu aceşti bani, pentru că vârstnicii au nevoie şi de medicamente, nu numai de mâncare şi locuinţă. Iar medicamentele sunt scumpe. În asemenea situaţie, ori renunţă la medicamente, ori la mâncare. Practic, sunt condamnaţi la moarte şi într-un caz şi în celălalt!

Exită însă locuri în care aceşti oameni îşi permit să meargă la manichiură şi pedichiură, să îşi cumpere pantofi din piele la 50 de lei perechea, alimente la jumătate de preţ, ochelari de vedere la 1 leu bucata, excursii prin ţară, sau vacanţe la mare cu 250 de lei săptămâna! Acestea se întâmplă tot în România, în zona Ferentari din Bucureşti, adică în inima sărăciei…

”Organizăm sărăcia, să fie suportabilă”

Sala principală a Casei de Ajutor Reciproc a Pensioanarilor ”Omenia” (CARP) de pe strada Amurgului este plină ochi. Se apropie Sărbătorile de iarnă şi pensionarii, membrii cotizanţi ai organizaţiei, au nevoie de bani. ”Pensionarii vin aici pentru că nu au nici un alt sprijin. Iar treaba noastră este tocmai de a preveni excluziunea financiară, adică să organizăm sărăcia în aşa fel încât o facem suportabilă”, ne-a spus ing. Gheorghe Chioaru, preşedintele CARP.

Suportabil însemnă, în afară de împrumuturi cu dobândă mică, mălai la preţul de 1,4 lei kilogramul, făină la 1,7 lei/kg, bulion la 3 lei borcanul sau tocană de legume la 2,5 lei borcanul. Mâncarea! Astăzi, de pildă, la ora 4,30, când noi toţi dormeam, pensionarii făceau listă de aşteptare în faţa curţii CARP pentru a primi câteva pâini gratuit. Bătrâni primesc aici această ofertă de trei ori pe săptămână. Tot aici există un centru mediacl unde preţul serviciilor mediacle sunt la un sfert din cele practicate pe piaţă.

În fine, la câteva case distanţă, tot pe strada Amurgului, se află un alt sediu al CARP, unde membrii organizaţiei beneficiază de alte servicii la jumătate de preţ. ”Vin aici periodic la pedichiură, pentru că este ieftin şi curat”. Într-adevăr o şedinţă de pedichiură costă aici 10 lei pentru femei şi 12 lei pentru bărbaţi. Cum? Pedichiură pentru pătura cea mai defavorizată a României? ”Vă rog să vă gândiţi că ei sunt oameni în vârstă care nu mai pot face singuri acest lucru care tinerilor le pare banal… Bătrânii au nevoie de ajutor chiar şi pentru tăiatul unghiilor. Preţurile în oraş sunt mari, ce să facă?”, ne-a explicat Gheorghe Chioaru.

Oraganizaţia trăieşte din cotizaţiile de 4 lei pe lună ale celor 50.000 de mebrii şi din sponsorizări. Fabricile de pâine mai dau pâine, cele de conserve mai dau conserve etc. Fiecare ce poate. Din acestea trebuie întreţinute cele 8 sedii CARP din Bucureşti plus sediul din Buftea, trebuie plătite salariile asistenţilor sociali şi, mai ales, trebuie asigurată o viaţă cel puţin suportabilă pentru bătrâni. Vorba preşedintelui Gheorghe Chioaru, dacă este bine organizată, chiar şi sărăcia devine mai uşor de îndurat.

Cererile de împrumut cresc înainte de Sărbători

” În această perioadă cererile de împrumut ale membrilor CARP cresc cu aproxiamtiv 25%. Nivelul lor este de 400 de lei de cerere, în medie, dar să ştiţi că sunt şi multe împrumuturi de 150 de lei sau mai puţin, care sunt restituite în decurs de un an. Am primit o cerere de împrumut de 20 de lei, pe care acel pensionar a restituit-o în șase rete – atât era puterea lui financiară. Sărăcia este din ce în ce mai mare în ţară, iar primi loviţi sunt bătrânii”, ne-a spus ing. Gheorghe Chioaru, preşedintele CARP.

Oraganizaţia a fost înfiinţată în 1907, adică are 117 ani vechime neîntreruptă şi nu are corespondent în lume, în afară de Bangladesh şi Estonia. ”Faptul că noi existăm ca organizaţie este semnul că statul român nu se ocupă de bătrâni de peste un secol. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit!”, a mai spus Gheorghe Chioaru.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 2 =