A venit în SUA la doar 23 ani, are în CV branduri hoteliere precum InterContinental și Ritz-Carlton, iar acum conduce echipa Trump International Hotel din Washington, D.C.. Gabriel Constantin este exemplul care confirmă că prin ambiție și multă muncă poți sta la aceeași masa cu președintele Statelor Unite. Conduce o echipă de peste 400 de angajați în hotelul aflat la doar câteva străzi distanță de Casa Albă și a coordonat renovarea cladirii istorice a fostei Poște Centrale, a doua cea mai înaltă clădire locuibilă din capitala SUA. Cariera de manager este însă una care aduce atât privilegii, cât și provocări. A cunoscut de-a lungul timpului cinci președinți americani, șeici și regi, însă a lucrat prin uraganul Katrina, în New Orleans. Tot acolo și-a cunoscut și soția de origine mexicană cu care are cum doi copii, pe Santiago și Valentina, ambii botezați în România. Îl cunoaștem mai bine în interviul de mai jos.
“Eu am făcut scrimă în România, am fost campion național la cadeți. Sunt puțin ambițios. Visul meu de mic a fost să fiu GM într-un hotel.”
Raluca Popa: Care a fost traiectoria până la funcția actuală? Când te-ai gândit să vii în SUA?
Gabrel Constantin: A fost visul meu să vin în SUA. Am avut norocul și posibilitatea să vin aici direct cu carte verde. Eu am studiat Economie și Contabilitate în Romania și nu m-am gândit că o să fac ce fac acum. Din familia mea sunt singurul care a plecat din țară. În România am învățat de mic ce înseamă ospitalitatea. Unchiul meu avea restauarante și acum are un hotel. Toata familia mea depinde de el și lucreaza împreună cu unchiul meu. Eu am vrut să rup lanțul acesta. Și așa am plecat din Romania inițial. Toata lumea mi-a spus “Lasă, că vii tu înapoi.” Nu s-a întâmplat. Eu am fost rebelul familiei. Mi-am luat lumea în cap, cum se spune. Am lucrat prin Irlanda, Scoația, puțin în Anglia, tot în același domeniu, pentru hoteluri.
R.P. Ce te-a ghidat în carieră?
G.C. Eu am făcut scrimă în Romania, am fost campion național la cadeți. Sunt puțin ambițios. (Râde) Uneori mai mult decât ar trebui. Când eram mai tânăr, asta a fost unul dintre lucrurile pe care trebuia să le temperez. Concurența asta aici în SUA este foarte utilă. În toate domeniile în care intri, dacă nu ai o strategie despre cum să îți crești cariera, nu știi încotro te îndrepți. Visul meu de mic a fost sa fiu GM într-un hotel. Primul job a fost să spăl vase la un hotel în Irlanda. Apoi am trecut “in front of the house” și am început să interacționez cu clienții. În Scoția, am început ca restaurant supervisor și până am plecat am fost restaurant manager. Cu restaurantul acela am avut un success foarte mare. Acolo am obținut o clasificare pe care ei au pierdut-o și au fost foarte mândri să o recupereze.
“Am avut o experiență deosebită în New Orleans. Mi-am întâlnit și soția acolo. Am lucrat prin uraganul Katrina.”
R.P.Cum ai ajuns în SUA?
G.C. A venit 9/11 care a schimbat lumea complet și apoi am venit în State, pentru a-mi lua green card-ul. Am lucrat pentru Westin Hotels în South Carolina. Pentru că am venit din București și toată viața si copilăria am avut ca punct de referință hotelul InterContinental, m-am gândit să mă uit după posturile celor de la InterContinental din New Orleans. Acolo am avut o experiență deosebită. Mi-am întalnit si soția acolo. Ea era șef la secția de patiserie. Foarte interesant, am terminat cariera în New Orleans cu uraganul Katrina. Am lucrat prin uragan. Aveam 16 persoane în subordine care nu au putut să plece din motive de sănătate, erau cu glicemie sau cu diabet. Avioanele erau supraîncărcate. A trebuit să avem grijă de ei.
R.P. Să înțeleg că acesta a fost cea mai mare provocare în cariera de manager?
G.C. Când ai responsabilitatea unor vieți, nu faci decizii pentru tine, ci pentru toata echipa. Au fost imagini greu de uitat în acele zile. Orașul nu era un loc în care să te simți în siguranță. Lumea a început să se împuște pe stradă. Atunci compania ne-a spus să părăsim clădirea. Ne-am urcat toti într-un convoi de mașini și am părăsit hotelul. Am avut o idee genială: de a imprima semne cu “Armed security on property” (Proprietate păzită de gărzi înnarmate) și le-am pus pe geamuri la întreg etajul întâi al clădirii. Ne-am întors acolo după o săptămână și toate clădirile din jurul hotelului erau vandalizate. Un hotel vecin era complet gol, au furat televizoare, paturi. Apoi am intrat înăuntru la InterContinental și totul era intact. Până și frigiderele mergeau încă după șapte zile fără curent, pentru că am avut combustibil sufficient în generator. Președintele companiei mi-a mulțumit personal. Am scăpat fără pierderi.
“I-am cunoscut pe membrii familiei Trump în prima mea zi de serviciu, la World Golf Championship.”
R.P. Cum ai ajuns la colaborarea cu Trump Organization?
G.C. Cu InterContinental am lucrat la New Orleans, Cleveland, Boston, Baltimore, după care am fost recrutat de Ritz Carlton Hotels să mă mut în Philadephia. Lucram acolo de trei ani ca director de operații când m-au promovat ca și hotel manager și căutau un hotel unde să ocup postul de GM. Atunci m-a sunat un coleg de la InterContinental și m-a întrebat “Vrei sa vii la Trump?”. Mi-a spus că este extra-luxury, dar am refuzat. M-a sunat din nou după două săptămâni și a insistat să ne vedem acolo, la o cină. Am fost, după ce am discutat cu soția. Mi-au prezentat tot proiectul. Aveau între 250 și 300 milioane de dolari să renoveze tot hotelul. Eu eram deja hotel manager si ei mă vroiau ca director de Food and Beverage. Proprietatea era de trei ori mai mare ca număr de camere și de opt ori mai mare pe sectorul Food and Beverage. Pe CV-ul meu nu am avut niciodată o poziție într-un resort. Mereu am avut în CV hoteluri din zona centrală, de Downtown. Complexitatea operațiunii este mult mai mare într-un resort. Acolo clienții vin, se tresesc, mănâncă, se plimbă, mănâncă, se mai joacă un golf. E o provocare sa îi tii clientii tăi în hotel.
R.P. Cum a fost întreaga experiență?
G.C. Am stat trei ani și jumatate, acolo, în Miami. Am început în 2013 și am venit în DC la sfârșitul lui 2016. Pentru două luni am lucrat în ambele hoteluri. Acolo cel mai important eveniment este World Golf Championship unde vin top 50 jucători de golf. Așa a fost prima mea zi la serviciu. Așa i-am cunoscut pe toti membrii familiei Trump, în prima zi de serviciu. Erau acolo. E foarte interesant să observi că familia este atât de implicată în afacerile ei, pentru a crește ospitalitatea brand-ului. Mi-am dat seama că am făcut alegerea potrivită. Așa a început aventura. După competiție a urmat o conferință în Las Vegas, după care am început renovarea hotelului Trump National Doral din Miami, a cărei execuție era programată în etape. Am accelerat renovarea. După un an, 70% din complex a fost complet renovat, deși lucrarea era prognozată pentru patru ani. La campionatul de golf din anul următor, jucătorii nu mai recunoșteau locul. Renovarea nu înseamnă doar camere, ci și mult loc în aer liber. Sunt 800 hectare, incluzând o piscină imensă și patru terenuri de golf.
“Când am venit în Washington, DC și am văzut clădirea și locația nu am putut să spun nu.”
R.P. Cum a venit mutarea în capitala SUA?
G.C. Mi-a fost propus să vin în Washington, DC pentru că am facut o treabă foarte bună acolo. Am avut record de profitabilitate pe divizia mea de 48%, ceea ce e aproape imposibil în Miami. Rezultatele au fost foarte bune, de acolo a venit propunerea. Din nou nu am vrut să mă mut. Eram fericit acolo, cu copiii, plajă, școlile. Însă când am venit aici și am văzut clădirea și locația nu am putut să spun nu.
R.P. A fost o provocare renovarea fostei clădiri a Poștei Centrale?
G.C. Este o cladire istorică 100%. Ferestrele sunt renovate, structura metalică din mijlocul lobby-ului la fel. Avea sticlă pe ea. Există o poveste care spune ca șeful Poștei Centrale mergea pe acolo să vadă daca lumea își face treaba. Însă nu există o fotografie care să confirme legenda. Cutiile de scrisori sunt și ele intacte, după ce au fost recondiționate.
R.P. Brandul Trump înseamnă cinci stele. Cum este să lucrezi la asemenea standarde?
G.C. Exigență maximă, iar atenția la detaliu primează. Lucrăm direct cu Eric Trump si cu Donald Trump Jr. Ei vin foarte des aici, verifică standardele. Călătoresc foarte mult și au know-how-ul în ceea ce înseamnă domeniul hotelier. Noi suntem încă un hotel foarte tânăr. În primii doi ani trebuie să observi cum poți să construiești acest business.
“Erik Danziger, CEO-ul Trump Hotels a spus <<Creăm un nou lanț hotelier și avem nevoie de ideile voastre.>> Așa s-a creat brandul Scion.”
R.P. Se pune la cale construirea unui nou brand, Scion. Care sunt planurile?
G.C. Eu am făcut parte din comitetul care a creat noul brand Scion. Avem mulți investitori care vor să ridice hoteluri, însă nu vor să investească 200-300 milioane de dolari, ci vor doar 100 sau 150 milioane. Noi vrem să facem toate hotelurile Trump de cinci stele. Așa că am creat un brand de patru stele, care se numește Scion. CEO-ul nostru, Erik Danziger a creat un comitet de 12-15 persoane. Ne-am asezat toți la o masă, în clădirea Tump din New York, la ultimul etaj și ne-a spus: “Creăm un nou lanț hotelier și avem nevoie de ideile voastre.” Am discutat ce am face dacă nu am fi un hotel de cinci stele. Așa s-a creat brandul. Sunt locații la care deja se lucrează. Unele sunt clădiri noi, pentru altele se va face rebranding.
R.P Cum este să colaborezi cu membrii familiei Trump?
G.C. Au o etică de muncă excepțională. Soția îmi spune că lucrez prea mult. Lucrez șase sau șapte zile pe săptămână, ajung aici la 5.15 dimineața și plec la 23, sau la miezul nopții, ca aseară. Însă toți membrii familiei Trump implicați în afacere fac la fel. Conduc prin exemplu. Cum să nu faci la fel?!
“Tot ce pot să spun despre Donald Trump este că a fost un șef extraordianar.”
R.P. Cum l-ai descrie pe Donald Trump, din interacțiunea pe care ai avut-o cu el?
G.C: Tot ce pot să spun este că a fost un șef extraordinar. Acum nu mai lucrăm aproape deloc împreună. Este un om cu picioarele pe pământ. Atent la detaliu și foarte implicat în afaceri până la alegeri. Acum fiii lui i-au luat locul.
R.P Se simte un flux mai mare de clienți mai ales după noiembrie 2016?
G.C. Noi de când am deschis am avut un success excepțional. Locația si istoria clădirii sunt atuurile noastre. Lumea este foarte mulțumită de ce găsește aici și dorinta noastră este să creăm cel mai bun hotel din oraș, din SUA și din lume, de ce nu. Mereu le spun angajaților: “Fiecare oaspete este un VIP”.
“Am întâlnit până acum cinci sau șase președinți americani, în diferite contexte și ocazii.”
R.P. Ce spun prietenii de acasă despre compania în care lucrezi?
G.C. Țin cu multi legătura pe Facebook. Sunt bucuroși pentru mine. Nu știu daca ei realizează ce se întâmplă aici. Este o situație unică. Mai fac glume pe seama mea, că sunt aici unde sunt. Unii fac mișto că dacă vrei să ai success poți să ai și în România. Eu m-am acomodat la stilul acesta de viață. De la început am vrut să traiesc ca un american, să le inteleg cultura. Când am ajuns în SUA nici nu am știut ce înseamnă asigurarea de sănătate. Mi-au oferit health insurance la job și am zis că nu am nevoie, că dacă mă îmbolnăvesc merg la doctor. Ulterior am realizat că ar fi fost o nebunie. La vremea aceea eram singurul roman din zona în South Carolina, în anii ‘99. În primii cinci ani în SUA am cunoscut un singur roman și nici nu am fost acasă. Eram la o vârstă la care am putut să absorb foarte multă informație. Aveam 23 de ani. În 2000 eram în Irlanda. Aveam un apartament care era chiar lângă hotelul lui Bono din formatia U2. M-am stabilit de tot afară din România în 2001.
R.P. Că tot ai pomenit de Bono de la U2, ce VIP-uri ai avut ocazia să întâlnești?
G.C. Am întâlnit de la muzicieni, șoferi de curse, președinti din foarte multe țări. În Cleveland i-am cunoscut pe unii dintre cei mai buni doctori din lume, pentru că hotelul făcea parte din Cleveland Clinic. Lumea care are probleme cu inima vine des acolo pentru tratamente. Sunt renumiți pentru asta. Am avut cazați în același timp doi șeici și doi regi în hotel acolo. Am întâlnit până acum cinci sau șase președinți americani în diferite contexte și ocazii. Cred că e un privilegiu foarte mare să cunosc toata lumea asta.
R.P. Ce ți-ai mai putea dori la acest nivel al carierei?
G.C. Deocamdată am fost contactat de foare multe hoteluri. Țelul meu este să am hotelul meu. Cred că am învățat să fac bani pentru alții și sunt foarte bucuroși cu mine pentru asta. Dar la un moment dat sper să vina și acel moment în care să am hotelul meu.
Localizată pe 1100 Pennsylvania Avenue, în imediata vecinătate a Casei Albe, Trump International Hotel reprezintă o investiție de peste $200 milioane de dolari. Pe lângă camerele destinate oaspeților, hotelul include și un townhouse ce poartă numele președintelui american și care are o suprafață de opt ori mai mare decât biroul acestuia la Casa Albă.
Construită acum mai bine de un secol, renovarea clădirii Poștei Centrale a presupus și numeroase provocări. Aproape 1200 de geamuri aparținând vechii clădiri au fost demontate și reinstalate după recondiționare.
Clădirea de 315 ft. ocupă locul doi în rândul celor mai înalte clădiri locuibile din Wasghington DC, datorită turnului cu ceas, singurul care oferă o priveliște panoramică asupra capitalei SUA, după ce Washington Monument a fost închis pentru renovări. Pentru desfășurarea afacerii Trump Organization plătește $3milioane de dolari anual chirie către guvernul american, timp de 60 de ani, potrivit Washington Post.
Trump International Hotel în cifre:
$212 milioane dolari – investiție
263 guest rooms
a 2-a cea mai înaltă clădire locuibilă din Washington, D.C.
1184 ferestre recondiționate ale fostei clădiri a Poștei Centrale
6,300 sq. ft – suprafața Trump Townhouse, cel mai mare suite din incinta hotelului
1899 – anul în care a fost ridicată clădirea Poștei Centrale
Sursa: Miorița USA
