Trei pacienţi vin deodată pe aceeaşi targă, căraţi de alţi patru cu afecţiuni mai uşoare. Medicii îi aşteaptă într-o magazie din spatele clădirii. În fostul spital funcţionează acum o academie de biliard, un sexy-club şi patru depozite en-gros. După restructurări şi reforme, au mai rămas trei doctori – adică ministrul şi doi consilieri. Unul poartă halatul alb, altul boneta, ultimul nişte tenişi vechi chinezeşti, pe care îi albeşte uneori cu praf de cretă.
Stetoscopul l-au schimbat pentru două napolitane. Iniţial era să arunce una din ele, că prinsese nişte mucegai verde. Apoi, fostului ministru îi vine ideea de a folosi mucegaiul pentru a fabrica nişte penicilină. Cu mucegaiul de pe cinci – şase sute de napolitane, ar putea trata într-o bună zi un abces.
“Aprindeţi, dragă, lampa, spune ministrul, că poate e nevoie să operăm”. “Nu mai e gaz, zice colegul, l-am folosit pentru pansamentul ăluia de ieri. Ne-a trebuit un litru de gaz”. “Atunci treceţi toţi pacienţii aici, mai la fereastră. Tu ce ai?” “Apendicită. Trebuie să-mi scoateţi apendicele”. “Nu, poţi să te duci acasă. Să-ţi ajute Dumnezeu! Următorul! Ce te clatini aşa?” “M-am speriat, dom’ doctor. Am crezut că am un şoricel pe pijama”. “Stai liniştit, era un şobolan. A mâncat până acum trei mâţe. Abia la bugetul din 2030 ne-au promis o altă pisică. Următorul! Dumitale, care tuşeşti atât de expresiv, ţi-ar trebui o radiografie. În loc de asta, uite o bomboană cu mentă. O să tuşeşti mult mai proaspăt”.
Pacienţii pleacă şchiopătând, clătinându-se şi tuşind. Unul a furat boneta.
În fundul magaziei – o bicicletă pentru urgenţe şi doi saci de muşeţel, bun la foarte multe afecţiuni. Seara, după câteva sute de cazuri, medicii se refac în jurul unui foc vesel, înteţit cu formulare despre care nu se mai ştie la ce serveau pe vremuri. Şi beau ceai. La doi saci, o mână de muşeţel lipsă nu se cunoaşte.
