Caută
Close this search box.

Se pregătește un eveniment editorial: Stația Tokyo ( Jurnal de ambasador), de Radu Șerban

Am avut privilegiul să citesc, în manuscris, viitoarea carte a domului ambasador Radu Șerban intitulată „Stația Tokyo“.

Volumul va avea în jur de 400 de pagini, acum fiind finalizate anexele și celelalte părți finale.

Ce se poate spune mai întâi, după o primă lectură? Că o aștept, cu mare nerăbdare pe a doua, care o să fie ori între coperți, după lansare, ori din nou în manuscris, dacă nerăbdarea o să fie prea mare, așa cum prevăd eu acum.

O perioadă extraordinară de patru ani și jumătate, cât a durat mandatul în fruntea misiunii române din Japonia,  reprezintă pentru domnul Radu Șerban ocazia unică a existenței în altă civilizație, în alt continent și putem spune liniștiți că în altă era a politeții și ospitalității.

Dacă sunt necesare 400 de pagini pentru o perioadă de patru ani și jumătate, la câte volume să ne așteptăm când vor fi publicate memoriile întregii vieți trăite de domnul Radu Șerban?

Ne aflăm în fața unui volum seducător, cu multe calități.

În primul rând, românii care nu au trecut frontiera niponă pot să afle, direct de la sursă un tezaur de informații, constatări, trăiri, dar și judecăți de valoare foarte pertinente formulate de autor.

Fin cunoscător al relațiilor internaționale, dar și al experiențelor parcurse de multe civilizații, Radu Șerban ne oferă marea bucurie de a fi părtași la emoțiile sale zilnice. În paranteză fie spus, sunt sigur că la baza cărții se află un jurnal. Pentru că detaliile și nuanțele sunt prea numerose pentru o privire retrospectivă, fără instrumente ajutătoare memoriei umane.

Descoperim profundul analist economic în multe din paginile viitoarei cărți.

Fiecare filă scoate la lumină, pentru cititori, aspecte insolite din actualitatea Japoniei.  Iată un pasaj din primirea la Împărat.

“În sfârșit, la 23 aprilie, ora 14,30, m-a primit Împăratul la acreditarea oficială. Valoarea unuia din cele mai importante momente din viață se tripla prin coincidența cu ziua de naștere a fiului meu și cu sărbătoarea Sfântului Gheorghe. Întreg ritualul s-a derulat armonios după protocolul Curții Imperiale, doar conversația finală, tête–à–tête devenind informală și personalizată.

M-au preluat cu caleașca imperială dintr-o clădire veche de patrimoniu de lângă gara centrală. Deși ploua mărunt, turiști curioși care citiseră pe site-ul Casei Imperiale, salutau vesel cu mâna, fotografiau sau filmau de sub umbrele, de o parte și de alta a traseului. Bulevardul Hibiya fusese blocat puțin, pentru a-l traversa cu caleașca, iar câțiva piloni masivi de granit ce-l străjuiau fuseseră dislocați spre intrarea principală a palatului imperial (Kōkyo), peste podul de piatră Nijubashi (podul dublu), cel mai renumit pod din Tokyo, deschis doar la ocazii speciale. De două ori pe an, cetățenilor de rând li se permite traversarea sa, pe 2 ianuarie, ( Anul Nou), și  23 decembrie (Ziua Suveranului).

La traversarea parcului, aranjați cu grijă și simț artistic, pinii tunși asimetric întindeau brațe, salutându-ne cu palmele-nfrunzite, lopeți cu pâini verzi scoase din cuptorul ospitalității.

Două filmulețe cu parcurgerea traseului, de la urcarea în caleașcă și trecerea printre mulțime până la pod apăruseră pe YouTube, după cum îmi semnalase Tomohiro Yoden, fost director JETRO la București. Fiul său, născut în România, se recomanda drept Alexandru, la numai 4 anișori, amintindu-și cu satisfacție grădinița din București, unde colegii îl botezaseră astfel, cu drăgălășenie.

Înveșmântat în ținuta de gală „morning coat”, cumpărată de pe strada Oxford din Londra (pantaloni în dungi, cravată argintie și frac), conversam în caleașca tapisată în mătase aurie, cu doamna Misuzu Iwami, maestru de ceremonii, care mă vizitase la Ambasadă pentru repetiții. În urma noastră, în altă caleașcă, cinci diplomați ai Ambasadei veneau să asiste la ceremonie”. Urmarea este în carte…

Așteptăm, cu o secretă bucurie, lansarea cărții deoarece intuim satisfacția cu care va fi primită de lectori.

Casetă tehnică pentru Radu Șerban

 Radu – Petru ȘERBAN (născut 17 dec. 1951, Ungheni – Mureș) a fost ambasadorul României în Japonia, în perioada martie 2012 – august 2016. Doctor în economie și diplomat, a publicat peste 20 de cărți de economie, poezie și religie (lista de mai jos). Cotidianul Financial Times i-a publicat un interviu în numărul din 15 martie 2014. În momentul de faţă, este un pensionar foarte activ în Bucureşti şi lucrează intens la Memoriile sale care vor vedea şi ele lumina tiparului.

Rememorăm doar câteva din cele peste 20 de cărţi publicate:

2002 – Dicționar de comerț (485 pg), coautor, Ed. Caraiman , 2004 – Extinderea Uniunii Europene (442 pg), Ed. Tribuna Economică , 2006 – Europa pe care o iubesc (357 pg), Ed. Tribuna Economică , 2007 – România în Uniunea Europeană (320 pg), Ed. Tribuna Economică , 2007 – Prea Sfințitul Policarp – amintiri despre Unchiul Pompei (371 pg), Ed. Dareco , 2008 – Arc spre mileniul trei (366 pg), Ed. Dareco,  2009 – Zidire sufletească – vol. I (717 pg), Ed. Dacia. 2015 – Haiku in Romania (137 pg), engleză, Ed. Ecou Transilvan  2015 – Triptic româno – nipon – haiku (128 pg), Ed. Ecou Transilvan, 2016 – Triade în metrică de haiku (51 pg), Ed. Ecou Transilvan , 2016 – Japonia după Fukushima, o economie în refacere (270 pagini), Ed. Tribuna Economică.

Apoi, în anul 2017, Instantaee fotopoetice – Haiku, în limbile română şi engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri