Am primit un mesaj lung, de la un salvator al României (USR), în care sunt tras de urechi, beștelit și pus pe coji de nucă la colț, pentru ultimele mele două postări. În esență, mi se reproșa că, pe de o parte, comparându-l pe Mihai Tudose cu Moș Teacă, aș fi susținător al lui Dragnea, iar pe de altă parte, difuzând clipul Cum ar fi lumea fără mame, m-aș situa în tabăra reacționarilor și aș fi împotriva libertăților. Și mai eram întrebat de ce un om de dreapta, cum declar că sunt, nu îl susțin pe Mihai Tudose, care în aceste momente dorește să reformeze ”ciuma roșie” și să ne scape de ea. Cu acest personaj, salvator al României, m-am întâlnit de două, maximum trei ori în viața mea, dar el deja consideră că ne putem trage de brăcinari și de aceea am cedat primului impuls și i-am transmis un răspuns scurt, dându-i prima lecție gratuită de limba turcă într-un singur cuvânt (bănuiți care).

După ce am mai meditat, am considerat că ambele probleme sunt importante și că merită dezbătute. Astăzi, voi vorbi despre Mihai Tudose. Într-o postare viitoare voi prezenta părerea mea despre ce înseamnă căsătoria și libertatea sexuală și de ce mă postez fără niciun fel de reținere sau ezitare în tabăra Coaliției pentru familie.

De ce pentru mine Mihai Tudose este întruchiparea lui Moș Teacă?

De la început vreau să menționez că m-ar fi lăsat rece conflictul între un ”șahist” de parc și un fante de cartier gen Nae Girimea (frizer și subchirurg). Nu am fost, nu sunt și nu voi fi (mai ales după cum s-au comportat în ultimele zile) votant PSD. Deci o confruntrare în PSD ar trebui să nu mă intereseze, conform principiului dacă te bagi în tărâțe, te mănâncă porcii. M-ar fi lăsat rece dacă Mihai Tudose nu ar fi Prim-Ministrul României, cu alte cuvinte, om politic și bărbat de stat. Ce observăm însă? Mihai Tudose s-a dovedit mincinos, laș, ipocrit, populist și arivist. Cum ai putea să caracterizezi altfel atitudinile pe care le-a avut săptămâna trecută?! Întâi declară că are probleme de imagine din cauza a trei miniștri. După aceea spune că miniștrii sunt competenți și că el a avut discuții și i-a rugat să nu își dea demisia. Aflăm, ulterior, că o asemenea discuție nu a avut loc niciodată (cel puțin cu Rovana Plumb). Practică șantajul și spune că, dacă miniștrii nu sunt remaniați, își dă el demisia. Pentru ca în final cu lacrimi de crocodil să se mulțumească cu demisia a doi miniștri “penali” și să își păstreze postul de premier. Dacă asta înseamnă om politic și bărbat de stat, atunci fie ne ia de proști, fie nu-l interesază părerea noastră, fie noi nu înțelegem nimic din politica actuală. Am avut rezerve de la început în ceea ce privește desemnarea lui Mihai Tudose ca Premier al României. Aceste rezerve țineau de background-ul profesional și de comportamentul său. Nu poți să nu ai rezerve atunci când vezi că, în ceea ce privește studiile, acestea au fost finalizate la o vârstă, să îi spunem, matură și la o universitate privată, iar apoi evoluția este strâns legată de un așa-zis învățământ superior gestionat de serviciile de informații. Mai mult, renunță la un doctorat obținut la aceleași servicii de informații în momentul în care apare o suspiciune de plagiat, (nu știm dacă peste sau sub bariera 5% care potrivit ”specialiștilor” din CNTADU constituie pragul dintre acceptabil și inacceptabil). Mi-a trezit suspiciuni și modul în care s-a axat pe o politică populistă de imagine. Milităros din fire (deh, pregătirea își spune cuvântul), pentru presă, la începutul fiecărei ședințe de Guvern – asemenea lui Moș Teacă – urechea miniștrii și dădea ”indicații prețioase”. La un anumit public această atitudine a avut efect. Nu și pentru mine și alții ca mine. De exemplu, într-un stil cazon îl urechea pe Florin Bodog (nu că l-aș plânge pentru că el accepta asta numai ca să rămână ministru) și ne vorbea despre epidemia de rujeolă, despre vaccinarea obligatorie (ordinul se execută, nu se discută), despre militarizarea Institututului Cantacuzino etc. La fel cum, personajul lui Anton Bacalbașa se lupta cu epizotia:

”- Ofițeri, subofițeri, caporali și soldați! Comănduirea pieții a dat ordin pă cum ca să venim să apărăm țara împotriva vrășmașului nostru comun, epizotia. Epizotia este foarte primejdioasă și să arată mai cu samă la dobitoace.

— Trăiți, don căpitan, întrebă furierul, da’ pă ce o cunoaștem noi care-i aia?

— Nu vorbi, răcane! S-o cunoști, că de-aia ești soldat! Dacă n-oi cunoaște eu pă vrășmaș, atunci pă cin’ să cunosc? Pă tata? Epizotia vine mai ales vara, din cauză că atunci, fiind căldurile mari, santinelele are obicei să doarmă la post. Să nu dormiți în gheretă, leat, că aveți a face cu mine: vine epizotia și ne omoară pă toți. Să dea dracu să vie epizotia să ne omoare, că vă arăt eu! Vă gonesc și mort la pluton de pedeapsă!”

Câtă asemănare cu dialogul dintre Tudose și Bodog.

Toate acestea m-au făcut să îl compar pe Mihai Tudose cu Moș Teacă.

P.S.1. Dacă tot vorbim despre recentul conflict din PSD, nu pot să nu remarc lașitatea conducerii acestui partid, care, pentru a păstra guvernarea, este capabilă să facă orice compromis. În schimb, Tăriceanu prefera să plece de la guvernare, dar să nu cedeze șantajului.

P.S.2: Îmi amintesc de o întâlnire avută acum câțiva ani cu domnul președinte Klaus Werner Iohannis. Am fost invitat la deschiderea unui Congres Național de Chirurgie desfășurat la Sibiu. La același eveniment a fost invitat și primarul Sibiului, același cu președintele actual. Organizatorii ne-au anunțat ca oră a deschiderii, ora 18:00, după care au schimbat-o pentru ora 19:00. Singurii pe care au uitat să îi anunțe de această schimbare am fost eu și primarul Sibiului. Așa că nemțește, și eu, și domnul Iohannis ne-am prezentat la Hotelul Hilton-Sibiu la ora 18:00. Acolo am aflat de schimbarea de program și timp de o oră am stat de vorbă. Eu îl cunoșteam de la televizor, el mă cunoștea de la televizor (trăiască televizorul care mediază socializarea). Am ascultat părerile domnului Iohannis cu privire la justiția independentă, la A.N.I. și la prezumția de nevinovăție. Erau diametral opuse față de ceea ce susține astăzi. Poate a evoluat? Aceasta îmi dă convingerea că în politica românească doar un anumit animal este consecvent. Restul, adică totul, este conjunctural.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 3 =