Se încheie astfel orarul de vară, care a debutat în ultima duminică a lunii martie. În noaptea de sâmbătă spre duminică, ceasurile se dau înapoi şi ora 4.00 devine ora 3.00. Se revine astfel la Timpul Legal Român, ora Europei Orientale, iar diferenţa faţă de Timpul Universal GMT (UTC) este din nou de 2 ore.
Duminică, 29 octombrie, va avea 25 de ore, va fi cea mai lungă zi a anului, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
În fiecare an are loc schimbarea orei, prin renunțarea la ora de vară și revenirea la Timpul Legal Român, în ultima duminică a lunii octombrie. România revine la ora fusului 2, când diferența față de timpul universal coordonat (UTC) este de 2 ore, numită și ora Europei de Est. Ca urmare a acestei modificări vom dormi cu o oră în plus pe 29 octombrie.
Schimbarea orei nu modifică mersul trenurilor, circulația urmând a se efectua conform orarelor prevăzute, potrivit informațiilor furnizate de Societatea de Transport Feroviar CFR Călători.
În România, orarul de vară a fost introdus pentru prima dată, fără prea mare succes, în 1931 când a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 171 din iulie 1931, Legea pentru stabilirea orei oficiale în România. Începând cu 1979, Ora de vară a fost instituită permanent în țara noastră și, până în 1997, trecerea la Ora de vară s-a făcut în ultima duminică a lunii martie, iar la orarul inițial, în ultima duminică a lunii septembrie.
Începând cu 1998, potrivit Ordonanței de Guvern nr. 20 din 18 august 1997, trecerea la Ora de vară se face în ultima duminică a lunii martie, iar în ultima duminică a lunii octombrie dăm ceasurile înapoi cu o oră.
Pe continentul european, schimbarea se face în toate țările, cu excepția Islandei, Belarusului, Turcia și Rusiei, țări care nu folosesc acest sistem. Schimbarea nu este însă simultană în toate țările, din cauza diferenței de fus orar.
Odată cu încetarea folosirii Orei de vară, mai multe țări din Europa și Statele Unite ale Americii dau ceasurile cu o oră înapoi. Trei țări din Europa, Marea Britanie, Irlanda și Portugalia, revin la ora stabilită de timpul universal coordonat, în timp ce altele, precum Spania, Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Suedia și Olanda, fixează ceasurile după UTC+1h. La rândul lor, Ciprul, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia și Lituania revin la diferența față de timpul universal coordonat de 2 ore (UTC+2h), potrivit www.worldtimeserver.com.
Prin introducerea Orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală (a Soarelui) și reducerea folosirii luminii artificiale. Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva țări din Europa. Primii care au introdus Ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie — 1 octombrie). Au urmat britanicii ce au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai — 16 octombrie). Alte țări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania, potrivit Observatorului astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Au urmat ani în care introducerea Orei de vară a fost propusă de mai multe ori, dar respinsă. Pentru o perioadă mai îndelungată a fost aplicată în SUA, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 — 30 septembrie 1945. Schimbarea orei are un rol important și în calculele astrologice.
La nivelul întregului mapamond, nu toate țările folosesc în acest moment Ora de vară, iar perioada nu este aceeași în toate țările care recurg la Ora de vară.
