Regizorul și dramaturgul Ignasi Vidal a acceptat să ne răspundă, exclusiv, la niște întrebări imediat după premiera spectacolului său, ”Demnitate”, și pentru amabilitatea sa îi mulțumim și pe această cale.
”Demnitate”, spectacolul produs de Teatrul Avangardia, va avea o nouă reprezentație mâine, 12 octombrie, la CinemaPro, din București. Pentru cine nu mai găsește bilete să se grăbească să le ia pentru spectacolul programat în 2 noiembrie. Este de neratat! Acest teatru social are tot ce-i trebuie: doi actori speciali – Marius Manole și Șerban Pavlu -, un subiect sensibil în toate țările lumii – corupția din politică – și un text excepțional scris de Ignasi Vidal.
Dramaturgul a ajuns să scrie despre politică, după ce el însuși făcuse politică în tinerețe. După doi ani s-a retras din această lume și a încercat să scrie despre ea, punând în centrul piesei doi prieteni foarte apropiați care fac politică. Cât de autentică rămâne această relație, cum își pot păstra loialitatea și la ce presiuni trebuie să facă față această prietenie sunt întrebările de la care a pornit autorul. Corupția omniprezentă condimentează tot acest melanj, dramatismul ajungând la cote greu de suportat. Lui Vidal i-a ieșit ceva grozav!
Ignasi Vidal a fost în același timp și regizorul spectacolului ”Demnitate”. A fost la premiera românească și, printre picături, a reușit să răspundă și întrebărilor MagnaNews.ro
Domnule Ignasi Vidal de unde ați început acest proiect, ce v-a determinat să scrieți pe tema corupției în politică?
Ignasi Vidal: Am petrecut doi ani în interiorul unui partid politic. Am vrut să vorbesc despre cum implicarea în politică poate influența prietenia dintre două persoane între care există niște legături afective și între care există o lungă camaraderie. În această piesă, corupția apare ca ceva inerent apropierii de putere, însă acest lucru nu se întâmplă numai în politică. Poate să apară și într-un mediu corporatist, de exemplu.
Publicul prezent la premieră a fost captivat de subiect și de jocul impecabil al actorilor. Ce părere aveți de acest aspect?
Este exact ceea ce ne doream. Știam că singurul mod de a ajunge în sufletul spectatorilor era să lucrăm în cheie naturalistă într-un mod foarte radical. Sincer, cred că am reușit să facem acest lucru. Suntem foarte fericiți văzând reacția publicului.
Cum a fost primit spectacolul de publicul de acasă, dar de cel din străinătate?
Ignasi Vidal: În Spania, spectacolul a avut un succes răsunător în rândul criticii și al spectatorilor, iar în momentul de față se pregătește versiunea cinematografică.
În celelalte țări unde a fost montat, spectacolul se bucură, de asemenea, de un mare succes.
Cum ați ales actorii? Cum vi s-au părut Marius Manole și Șerban Pavlu în pielea persoanjelor dvs.?
Ignasi Vidal: Actorii mi-au fost propuși de Ricard Reguant împreună cu Teatrul Avangardia. Ricard Reguant este unul dintre cei mai apreciați regizori de teatru din Spania și, în același timp, cunoaște foarte bine mediul artistic românesc.
Sincer, cred că Marius Manole și Șerban Pavlu sunt cei mai buni actori cu care am lucrat vreodată în calitate de regizor, și vă asigur că am lucrat cu actori foarte buni de-a lungul timpului (sper să nu citească nimeni din Spania acest interviu, ha ha ha).
Marius și Șerban sunt doi actori de factură diferită, însă au atât de mult talent și inteligență actoricească încât se complementarizează la perfecție. Sunt foarte inteligenți și ageri atunci când lucrezi cu ei și le propui lucruri. Lucrează cu regizorul într-un tete a tete respectuos, propun și ascultă cu aceeași intensitate. I-aș lua cu mine în Spania să lucrăm și acolo împreună. Cu siguranță vom mai lucra împreună și la alte proiecte.
Finalul, care pentru un anumit public (mă refer la politicieni, de pildă) ar putea fi considerat exagerat, în piesa dvs. vine firesc, ajugând să închidă bucla relației celor doi protagoniști. Îmi imaginez că pentru dvs. a fost o adevărată provocare să alegeți finalul așa cum l-au văzut spectatorii români.
Ignasi Vidal: Aveam nevoie de un final care să închidă în mod clar și fără echivoc această poveste care vorbește mai mult de prietenie decât de politică. Eu am schițat un tablou, am creat o poveste specială pentru a fi pusă în scenă și, în mod absolut firesc m-am gândit la un moment dat cum s-ar fi rezolvat situația într-o dramă shakespeariană. Nu cred că este un final exagerat. Este însă un final epic și de aceea vine în mod firesc.
Ceea ce îl doboară pe Victor este lipsa de loialitate a prietenului său. Nu spun mai multe pentru a nu dezvălui din cursul acțiunii piesei.
Unde urmează să mai fie pus în scenă spectacolul?
Ignasi Vidal: Urmează să îl montez în Mexic și Italia. În ambele locuri producătorii îmi spun același lucru pe care l-am auzit și în România, și anume că pare ajustată mănușă la realitatea respectivelor țări.
Ați avut vreodată în public politicieni în funcție? Dacă da, ce feed-back ați primit de la ei?
Ignasi Vidal: Da. La una dintre reprezentații, spre exemplu, a participat vicepreședintele Guvernului lui Zapatero (si fost ministru cu mai multe portofolii la activ), Alfredo Pèrez Rubalcaba. A fost o experiență extraordinară, deoarece s-a întâmplat ca el să vină la spectacol într-una din zilele în care, săptămânal, după spectacol, se organizau dezbateri cu spectatorii. A impresionat pe toată lumea cu sinceritatea cu care vorbea despre propriile experiențe. Ne-a spus și că spectacolul l-a surprins prin acuratețea redării bucătăriei interne a partidelor politice.
Ce urmează?
Ignasi Vidal: Mă îndrept spre Ecuador unde voi pune în scenă ultima piesă pe care am scris-o, ”Coexistență”.