Impresia de aseară, de la finalul premierei spectacolului ”Demnitate”, de la ProCinema, nu-mi dă pace. Publicul din sală a rămas într-o tăcere grea, preț de zeci de secunde, și aveai senzația că părul se zbârlise pe ceafa tuturor celor câteva sute de persoane prezente. Aplauzele au fost o consecință a acestei senzații.
Prestația celor doi actori, Marius Manole și Șerban Pavlu, a fost tulburătoare și cred că le-a plăcut al dracu’ de mult să-și joace rolurile: doi prieteni intrați în politică de 20 de ani, în fața unui salt major în care unul avea să devină președinte, iar al doilea prim-ministru.
Însă, pasul ce urma să se petreacă în viața lor profesională testa prietenia lor, loialitatea, ambiția ambilor în politică. Undeva pe drum, uitaseră de ce au plecat și unde doreau să ajungă. Cum se întâmplă în asemenea momente de cumpănă, trebuie trasă o linie, să faci un bilanț și să trasezi următoarele obiective. Dar linia asta era șubredă spre frântă pentru Victor (Marius Manole), viitorul președinte, și mai mult decât clară pentru Alex (Șerban Pavlu), viitorul prim-ministru. Unul credea că încă este curat, deși compromisurile erau vizibile la tot pasul, celălalt știa că este integru, deși îi este dovedită corupția.
Victor nu suportă această stare de fapt: „Talentul, meritul, excelența ne sperie în țara asta, aicea ridicăm în slăvi șmecherii și îngropăm geniile. Preferăm să avem lângă noi un mediocru care să ne facă să părem mai buni, decât un om strălucit care să ne facă să devenim mai buni. Pe care să vrem să-l urmăm… Țara asta e o țară de șpăgari. Punct”.
Sună cunoscut, nu-i așa?!
De altfel, piesa ”Deminitate”, scrisă de Ignasi Vidal și regizată tot de el, inclusiv aici în România, a avut premiera la el acasă, în Spania. Inițial a fost pusă în scenă într-un teatru mic din Madrid, iar după succesul său la public, a fost cerută pe marile scene din capitala Spaniei. Toți recunoșteau viața politică spaniolă, așa cum s-a întâmplat mai apoi și în mai multe țări latine, inclusiv în America de Sud. O recunoaștem noi și o vor recunoaște probabil și spectatorii francezi și italieni, acolo unde se pregătesc reprezentații ce vor avea premiera în această toamnă.
Thrillerul despre prietenie, ambiție politică și loialitate ne-a amuțit pe toți. Îți vine să te întrebi: ”Chiar asta este viața în politică?!” Este dureros să afli despre corupția din politică faptul că este răspândită în toată lumea, dar că nici măcar nu are imaginație și se manifestă identic, devenind un personaj colectiv rapace și necruțător, ubicu, omniprezent… deja este copleșitor!
Piesa a fost interpretată fără nici o adăugire, după traducerea din limba spaniolă, lumea politică devenind un loc comun. Marius Manole povestea într-un interviu că niciodată nu ar intra în politică și că rolul lui, ca actor, este de a observa.
Spectacolul a avut premiera aseară, la ProCinema, acolo unde pe 12 octombrie va avea loc a doua reprezentație. Ignasi Vidal a fost prezent la premiera produsă de Teatrul Avangardia. Din echipă au făcut parte Bogdan Amarfi – coordonator tehnic, Dan Bujor – light design, Roberta Pasquinucci – asistent regie, Adina Buzatu – costume, Mihaela Stanca si Marius Stanca – producatori executive.
Biletele pot fi cumpărate de pe www.TeatrulAvangardia.ro/Demnitate
Foto: Andrei Gindac
Un răspuns
”Nu pretind să eradicăm corupția. Doar un nebun ar pretinde așa ceva, deoarece corupția este ceva inerent ființei umane.”___––___Aparent este adevarat, daca acceptam ca suntem oameni doar pentru ca avem caracteristici anotomo-morfo-fizionomic de specie bine definite, altfel foarte multe exemplare, raportat la cea ce inseamna OM -in planurile moral si spiritual-sunt doar o forma de animale ceva mai norocoase, pentru ca , coruptia -mai ales cea mare- este o forma de manifestare animalica, insa modificata datorita disponibilitatii mijloacelor aparute in evolutie, astfel individul corupt este acelasi ancestral animal care-si impinge semenii la o parte si fara sa clipeasca, chiar intr-o prapastie, pentru a putea mnca si peticul de iarba al acestuia, sau oasele unui alt animal, cazut prada.Este -totusi-credibil ca nu exista natie complet libera de coruptie, insa gradul de intindere si nivelele atinse, asta conteaza, practic perceptia este ca sunt 10 tari in care NU exista coruptie, prin prisma indicelui specific(indice peste 80, pe scara 1-100***), insa se va observa ca cele mai multe tari din top sun Monarhii.(*** in cele 10 tari din top sunt incluse si 3 republici, Finlanda, care insa decenii a fost inglobata in diverse combinatii cu Monarhiile nordice, apoi Elvetia care intotdeauna a avut ceva aparte si apoi Singapore, care a avut contact serios si cu Japonia si cu Anglia, si -la zi- desi republica, face parte din Commonwealth).Nu mi se pare fara sens ca piesa a fost scrisa de un spaniol, Spania are un punctaj de 58 iar Romania de 48, pe ultimele doua locuri fiind N.Korea si Somalia. De ce Spania are acest dizgratios punctaj, ei bine as zice ca sunt doua cauze, una este „rasiala” , observam ca in top 10 nu este nici Franta,nici Italia sau Porugalia, nu mai vorbim de Romania (si multe tari hispanice)-ginta latina, si 2) fractura politica (numita republica) suferita de Spania, a lasat si aceste urme, fiind dovedit ca „republicile-imensa majoritate- sunt parcul de distractie al tatalui minciunii”)