Magnanews.ro își propune să readucă în spațiul public portretele eroilor anticomuniști. Astăzi, cazul controversat al lui Teodor Șușman unul dintre cei mai puternici oponenți ai regimului comunist.
Teodor Șușman a fost liderul unuia dintre cele mai importante grupuri de partizani anticomuniști din România. Acesta a intrat în conștiința colectivă încă din anii 1920, când a militat pentru împroprietărirea moților cu pădurile și pășunile ce aparținuseră unor mari proprietari din imperiul Austro Ungar. Acest demers fiind unul pozitiv, l-a transformat pe Teodor Șușman într-un personaj foarte popular, cu un mare prestigiu și autoritate în rândul moților din Huedini. A deținut în nenumărate rânduri funcția de primar în Răchițele fără a fi membru vreunui partid politic.
Grupul Teodor Șușman reprezintă unul dintre cele mai importante repere ale rezistenței anticomuniste din România. Numele grupului a fost dat de familia Șușman din Rachițele, care a avut un rol decisiv pe toată durata evenimentelor dsfășurate în zona munților Vlădeasa din Apuseni, timp de zece ani (1948-1958).
Consecințele care au dus la constituirea grupului sunt asemănătoare cu cele care au dus la constituirea altor grupuri de partizani și au fost reprezentate de procesul de stalinizre în care a fost angajată societatea românească după cel de-al doilea Război Mondial. Grupul nu și-a propus la început acțiuni concrete de represiune asupra regimului comunist, membri acestuia au fugit în munți de teama persecuției și a pușcăriei.
Primele abuzuri asupra lui Teodor Șușman au constat în înlăturarwa acestuia din funcția de primar, în anul 1945, închiderea magazinului acestuia, sechestrarea depozitului de cherestea și valorificarea materialului existent în interes personal a primului primar comunist al comunei, Suciu Pașcu.
La data de 18 august 1948, Miliția împreună cu Securitatea au încercat arestarea lui Teodor Șușman și a câtorva apropiați, însă majoritatea celor vizați au reușit să fugă și să se ascundă. Tentativa eșuată de arestare a reprezentat elementul decisiv pentru constituirea grupului. Din acel moment se vorbește de un grup real înarmat de rezistență anticomunistă condus de T. Ș, care timp de zece ani a activat în zona Munților Vlădeasa din Apuseni. La început. grupul de partizani a fost alcătuit din nouă persoane, iar după eliminarea fizică a lui Teodor Șușman, ultimii rezistenți au fost suprimați de Securitate.
În primele luni de la constituire, grupul s‑a fixat în pădurile din apropierea localităţii Răchiţele. Legătura cu satul a fost ţinută în tot acest timp, mai ales în scopul procurării de alimente, însă, pe timpul nopţii, s‑au adăpostit la joagărul lui Șuşman din Valea Firii. Membrii grupului s‑au preocupat şi de achiziţionarea armamentului necesar care să‑i facă mai puţin vulnerabili în situaţia unor eventuale conflicte cu Securitatea sau Miliţia. Astfel, în această perioadă, membrii grupului deţineau mai multe arme de vânătoare, arme militare de tip ZB, carabine ungureşti, pistoale, muniţia aferentă, grenade şi un binoclu. Apropierea iernii i‑a obligat să caute soluţia cea mai bună pentru pregătirea unui adăpost care să le ofere siguranţă şi un minimum de condiţii pentru supravieţuire. Astfel, în noiembrie 1948, Teodor Şuşman senior, împreună cu trei dintre băieţii săi (Teodor jr., Traian, Avisalon) şi ceilalţi membri ai grupului au părăsit zona Răchiţele şi s‑au deplasat spre zona Padiş, în Munţii Bihorului. Aici, Şuşman spera să obţină de la un pădurar pe care-l cunoştea sprijin pentru trecerea iernii. Pădurarul Magda a fost de acord să‑i ajute atât cu alimente cât şi la construirea unei colibe (bordei) în apropierea cabanei sale. Membrii grupului au rămas în Padiş încă patru săptămâni, dar în 16 decembrie 1948, în timp ce se găseau în cabana pădurarului, au fost surprinşi de o unitate de Securitate, care a deschis focul. Fără a riposta, aproape toţi au reuşit să dispară în pădure, însă Traian Şuşman, cel de-al doilea fiu al lui Şusman senior, a fost atunci prins.
Pentru a destabiliza și slăbi activitatea grupului şi pentru a pune capăt curentului de solidaritate faţă de partizani, în aanul 1950, sub acuzaţia de uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deţinere ilegală de arme, constituire în bandă politică înarmată, Tribunalul Militar din Cluj l-a judecat şi condamnat în contumacie pe Teodor Şuşman la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civilă şi confiscarea integrală a averii, iar pe fii săi, Teodor jr. şi Avisalon, la 12 ani muncă silnică. Pentru a oferi acestor măsuri o valoare simbolică mai puternică, în gospodăria lui Teodor Şuşman a fost stabilit Postul local comun de Miliţie şi Securitate, se arată în documentele CNSAS.
Moartea, soluția finală
Ca să îşi facă rost de bani, haine, medicamente şi alimente, Teodor Şuşman făcea negoț cu diferite mărunţişuri, de la icoane până la cuţite ori basmale. El era cunoscut de săteni drept Petre din Călăţele. Teroarea generalizată a comuniştilor a dus, în 15 decembrie 1951, la o primă victorie importantă în lupta cu partizanii. În dimineaţa acelei zile, Teodor Şuşman se afla adăpostit în şura lui Teodor Moldovan din Răchiţele, situată pe locul numit Dealul Suliţa. Istoricul Gheorghe Petrov spune „pe la ora 8, proprietarul s-a prezentat la Postul de Miliţie din Răchiţele, unde a reclamat faptul că s-a dus să dea de mâncare la oi şi văzând că uşa şurii era legată pe dinăuntru s-a uitat printr-o crăpătură şi a văzut că înăuntru este cineva care doarme cu o armă lângă el”. Șura a fost înconjurată şi asupra ei a fost executat un puternic foc cu armament de infanterie. Apoi, înăuntru a fost găsit cadavrul lui Teodor Șuşman senior. Cadavrul a fost îngropat într-o râpă. Locul mormântului nu a fost niciodată marcat cu o cruce.
Moartea lui Teodor Șuşman a fost precedată în perioada următoare de acţiuni concertate în căutarea celorlalţi partizani. Treptat aceştia au fost prinşi sau lichidaţi, iar în 2 februarie 1958, fraţii Teodor şi Avisalon Șuşman au fost depistaţi şi blocați într-o șură din satul Traniş, unde au fost asediați, în cele din urmă ambii sfârșind în focul ce s-a pus atunci la șură. În urma autopsiei s‑a stabilit că „bandiţii au ars de vii”.
Sursa: Arhiva C.N.S.A.S, Arhiva IICCMER, romanialibera.ro
