Printre lucrurile de mare preț, care stau în bibliotecă de mulți ani, se află și o miniatură semnată, în mod inconfundabil, de doamna Ana Ranete. Tehnica lucrării este pictură pe stică. Un mic portret elegant al unei tinere cu o pălărie împodobită cu un superb buchețel de flori.

Eroina poartă o o bluză albastră care la decolteu are o broderie rafinată din dantelă.

În partea stăngă a lucrării, se vede un arbore înflorit, cu frunze bine marcate de artist.

Pălăria, dantela și cele două prezențe din lumea florilor, toate marcate cu elemente discrete acoperite cu auriu, dau un echilibru perfect acestui mic tablou.

În stângă jos, o semnătură pentru aducere aminte și mai ales plăcerea colecționarilo și cercetărorilor de peste vremi.

Ana Ranete este o prezență constantă în expoziții, la vernisaje, pe căile de comunicare virtuală.

Făcând involuntar niște comparații, am observat că este printre excepțiile din lumea artiștilor marcată de o concurență foarte dură. Spre deosebire de mulți dintre cei care pictează, ori sculptează, Ana Ranete are mereu un cuvânt de încurajare pentru colegii săi, pentru oamenii din jur, un comportament ce poartă pecetea de bronz a unei sensibilități mereu binefăcătoare.

Așa se explică faptul că am dorit mult să o cunosc mai bine. În afară de expoziții, am fost și la locul ei de muncă.

Prima dată am fost într-un parac. Acolo lucra ea. Acum, s-a mutat într-un parc mult mai mare.  Cu alte cuvinte, trebuie să părăsești cenușiul acestui oraș care este Bucureștiul, cu agitația și numeroasele sirene care îi tulbură liniștea.  Mereu am o strângere de inimă, când văd gonind o salvare. Acum câteva zile, culmea, două salvări cu sirene puternice s-au întâlnit într-o intersecție. Greu de suportat așa ceva. În parcuri nu sunt salvări, acolo sunt priviri de copii și îndrăgostiți, de bunici plini de afețiune. Acolo sunt multe flori, arbori spectaculoși, luciuri de ape, păsări frumos cântătoare și colorate și câte și mai câte… Ei bine, pentru a ajunge la Ana Ranete, trebuie mereu să treci prin acest filtru purificator al naturii ocrotite.

Pentru a o cunoaște și dumneavoastă, am adresat doamnei Ana Ranete câteva întrebări, la care a răspuns cu mare amabilitate.

Doamna Ana Ranete, pentru este început o întrebare mai ușoară, așa ca pentru încălzire…Politehniștii, în general oamenii care se ocupă de lucruri exacte, au uneori deschideri surprinzătoare spre sensibilitate, culoare, muzică, artă în general. În mod concret, dumneavoastră cum ați reușit să faceți această trecere de la lumea exactă a cifrelor, în universul  policrom și înmiresmat al magnoliilor ?

Trecerea a fost lină, fascinată fiind de coloranții ceramici, care îmi ofereau surprize de fiecare dată, așa, ca la un joc. Am lucrat timp de zece ani într-un atelier de pictură ceramică, împreună cu mulți absolvenți de arte plastice, unde exista bucuria de a realiza lucruri noi.

Coloranții ceramici aplicați prin diferite tehnici pe suprafețe plane sau circulare și arderea la temperaturi foarte mari produceau efecte spectaculoase, chiar dacă ei arau obtinuți în laborator în formule de calcul exacte.

Vă mărturisesc faptul că vă urmăresc evoluția artistică de muți ani evoluția artistică, atât pe suprafețe mai mari, dar și în interiorul unor rame de mici dimensiuni.  Lucrările dumneavoastră au o valoare aparte și în primul caz, dar și în al doilea.  Când vă simțiți mai confortabil și pentru ce motiv ?

Îmi place să pictez și mă adaptez la orice suprafață de lucru, dar, de obicei, miniaturile le lucrez pe sticlă, acolo tehnica minuțioasa necesită multă răbdare pentru detalii și trebuie lucrată în mai multe etape.

Pictura pe pânză o realizez pe suprafețe mai mari, unde mă pot manifesta mai spontan și mai liber ca să pot transmite ceea ce gândesc în acel moment și chiar sa revin, dacă simt că  este nevoie.

Am analizat și fotografiile făcute de dumneavoastră și am observată că ele au multe lucruri comune cu tablourile pe care le semnați. Se poate face relativ ușor o expoziție interesantă de artă fotografică. Ce părere aveți, sau sunteți dedicată numai picturii ?

Va referiți la fotografiile postate online?

Da.

Este adevărat că mă inspir foarte mult din natură, pentru a realizarea tablourilor mele. În parcurile bucureștene observ cadre narurale pe care le fotografiez, amator fiind și în acest caz. Dacă se va ivi ocazia să pot sa expun o parte din ele, m-aș bucura.

Acum, o întrebare mai precisă, ce tehnici preferați?

În acest moment, lucrez în tehnica ulei, în special pe pânză, dar am folosit și alt suport, cum ar fi cartonul sau lemnul.

Care sunt temele dominante?

Tema favorita este floarea, oricare ar fi ea, dar am pictat și peisaje, portrete în special în armonie cu natura.

Cam asta este cu dialogul .

Absolventă a Facultălții de Chimie Industrială, Știință și Ingineria Materialelor Oxidice,  Ana Ranete a găsit în artă o cale de împlinire deplină și de bucurie autentică pentru semeni. Ea își pune mereu în valoare sensibilitatea și talentul în pictură și artă fotografică.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 3 =