Nu numai fostul selecționer Cristoph Daum a făcut de râs echipa națională a României. iată că o face, chiar cu multă ”grație”, și actualul selecționer, Cosmin Contra (foto), care prezintă o echipă fără niciun orizont, cu un joc static, bătrânesc și lipsit de orice concepție tehnico-tactică.

Așadar, la ultimul său meci din 2017, naționala României s-a făcut de râs în fața a 25.000 de pectatori de pe Arena Națională din București:

România – Olanda 0-3 (0-0).

Golurile – toate din centrări venite de pe partea dreaptă – au fost marcate ca în curtea școlii, fără nicio opoziție a fundașilor noștri, de către olandezii Depay ’47, Babel ’57 şi De Jong ’81. Practic, în nici măcar 10 minute întregi, oaspeții au tranșat soarta partidei fără absolut nicio problemă, ca și când Depay și Babel ar fi fost singuri pe teren.

Greu de comentat ceva la această partidă, poate doar de remarcat nepăsarea, indolența și lipsa de responsabilitate a tutoror celor aflați pe teren, de la selecționer și staff-ul său, până la ultimul jucător român care a călcat – fără niciun folos – pe gazonul din Bd. Basarabia. Putea fi chiar și 4-0 pentru olandezi, dacă De Jong nu s-ar fi jucat cu o uriașă ocazile în ultimele minute, când și Pantilimon a intervenit ceva mai insiprat în fața micuțului mijlocaș al lui Newcastle, care, oricum, nu părea foarte interesat să mai înscrie o dată în poarta românilor. O făcuse ceva mai devreme. Nici măcar ”celebrii” Alibec sau Grozav, introduși în teren de parcă ar fi fost Maradona sau Pele, nu au reușit – și nu nemiră deloc – să reducă din proporțiile unui eșec demn de antologia celor mai urâte momente din istoria echipei naționale. Umilință totală.

Prin urmare, chiar și cu Cosmin Contra selecționer, tricolorii și-au arătat adevărata valoare  în fața Olandei, o altă echipă națională venită, atenție, după un sezon foarte prost, în care tocmai a ratat calificarea la Mondialul din Rusia de anul viitor. Ei ne-au învins acest scor rușinos, de neprezentare – și cât de bine ar fi fost dacă măcar nu ne prezentam … (foto GSP)

 

 

România : Pantilimon – Hanca (Torje ’63), Chiricheş, Moţi, Ganea – Chipciu, Hoban (Pintilii ’74), Bicfalvi (Alibec ’67), Tănase (Grozav ’63)- Budescu (Stanciu ’46), Ţucudean (Andone ’46).

Olanda: Cillessen – Veltman, Ake, Van Dijk, De Ligt – Propper (Van Ginkel ’62), Strootman, Blind (Promes ’87)- Berghuis (Van de Beek ’83), Babel (De Jong ’62), Depay (Sneijder ’62). Selecţioner: Dick Advocaaat

Dar, în fond, ce mai contează încă o umilință, chiar și pe tern propriu, când vine iarna, vin Sărbătorile, iar Contra și băieții lui se simt deja în magia Crăciunului și își numără conturile de sute de mii și milioane de euro, conturi care nu au nicio legătură cu rezultatele lor din teren, pentru că, e cunoscut, sunt bani destui de aruncat în fotbal, iar la federația de specialitate salariile sunt cu atât mai mari, cu cât rezultatele sunt mai proaste și mai umilitoare.

Nu ne calificăm nicăieri, dar sărbătorim mereu câte ceva, ne dăm prime uriașe la sfârșit de an, și mai avem și ”brand” pentru nimic. De fapt nu e chiar ”nimic” : trebuie date și justificate salarii de zeci de mii de lei tuturor celor de la sau din jurul federației, ca să se bucure, la fiecare sfârșit de an, de ratarea tuturor obiectivelor echipei naționale.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 + 2 =