Adrian Streinu Cercel: Bioterorismul, o potențială amenințare

– Utilizarea microorganismelor cu potențial agresiv asupra oamenilor sau animalelor (cum ar fi caii – răpciuga) este cunoscută și utilizată chiar și în timpul primului război mondial (folosirea vibrionului holeric în Italia, declanșarea ciumei în Sankt Petersburg, utilizarea răpciugii și a antraxului pentru infectarea animalelor în mai multe țări), ceea ce a făcut ca în 1925 să se adopte Protocolul de la Geneva în vederea interzicerii utilizării gazelor asfixiante, toxice sau de alt tip precum și a metodelor bacteriologice de război.

Conceput în 1925 la Geneva acest protocol a intrat în vigoare în 1928 prin semnarea lui de către 135 de state. Ulterior, acestui protocol I s-a alăturat Convenția din 1972 privind armele biologice și toxice semnată la Londra, Washington și Moscova.

Cel puțin aceste două convenții denotă clar un interes în domeniu, interes pornit de la gravitatea unor astfel de acțiuni – de bioterorism – la nivel populațional.

În momentul de față CDC Atlanta (Centrul de Control al Bolilor din Atlanta) clasifică acești agenți biologici cu impact asupra sănătății publice în funcție de gradul de afectare al populație, în funcție de mortalitatea pe care o pot provoca, în funcție de modul de distribuire și răspândire, precum și în funcție de percepția indusă în populație (teamă, dezorganizare instituțională, etc) și, nu în ultimul rând, în funcție de nevoile de pregătire în domeniul sănătății publice din partea autorităților.

Microorganismele potențial utilizabile în acțiuni de bioterorism se regăsesc atât la nivelul bacteriilor (bacilul antraxului, brucela, clostridium etc), cât și la nivelul fungilor (Coccidioides immitis etc.) și respectiv la nivelul virusurilor (virusuri care determină encefalite, febre hemoragice – vezi virusul Ebola, etc.).

Aceste microorganisme se găsesc în mod natural în natură ceea ce face ca ele să poată fi accesate, cultivate și apoi introduse în mijloace de diseminare la nivelul populației.

– Ar fi posibilă folosirea acestora într-un eventual atac bioterorist ?

– Un astfel de atac bioterorist de amploare este relativ greu de regizat și implică tehnologii destul de avansate. Ca atare, din acest punct de vedere, țările care au rețele de boli infecțioase par mai bine protejate, nivelul de cunoaștere fiind mult mai ridicat.

În măsura în care o astfel de zonă are alături și un laborator de microbiologie performant, intervenția imediată ar conduce la diminuarea substanțială a repercursiunilor unui astfel de atac.

Astfel de acțiuni nesăbuite au fost înregistrate de-a lungul anilor: în 1984 membrii cultului Rajneesh au contaminat salatele dintr-un bar din Oregon cu Salmonella typhimurium – cea care dă febra tifoidă, în 1992 în Minnesota a avut loc un atac cu ricin, în 2001 a avut loc faimosul atac cu antrax în SUA, și exemplele pot continua.

– Ce este de făcut?

– Categoric, este de preferat ca lumea să ia la cunoștință despre aceste lucruri, să-și pună la punct sisteme de identificare și intervenție rapidă și autoritățile să comunice foarte bine între ele și cu populația.