O expoziție dedicată cercetătoarei Marie Curie, care pune accentul pe „femeia modernă” aflată în spatele acestei personalități științifice legendare, născută în urmă cu 150 de ani în Polonia și recompensată cu două premii Nobel, a fost vernisată miercuri la Paris, informează AFP, preluat de Agerpres.
„Scopul nostru a fost să nu revenim asupra descoperirilor sale științifice, ci să arătăm o imagine a ei puțin diferită față de aceea pe care o avea, a unei savante întotdeauna îmbrăcate în negru și puțin cam austeră”, a declarat pentru AFP Renaud Huynh, directorul muzeului Curie din Paris și comisar al acestei expoziții care are loc la Pantheon, unde sunt înmormântate personalitățile care au marcat istoria Franței.
Mormântul lui Marie Curie se află acolo din 1995 și noua expoziție este „prima din Franța”, potrivit lui Renaud Huynh, care îi este consacrată în întregime, prezentând vizitatorilor diverse documente, scrisori, fotografii, filme și câteva obiecte personale precum patinele sale de gheață.
Născută pe 7 noiembrie 1867 la Varșovia, Maria Salomea Sklodowska a părăsit Polonia natală în 1891 pentru a studia la universitatea pariziană Sorbona. Studentă strălucită și cu o voință impresionantă, a obținut o diplomă în fizică și, apoi, o diplomă în matematică în 1894, anul întâlnirii sale cu Pierre Curie. S-au căsătorit în anul următor.
Visul științific al cuplului nou format a devenit realitate atunci când, în urma descoperirii radioactivității de către Henri Becquerel, soții Curie au descoperit doi noi atomi, ambii radioactivi, denumiți poloniu și radiu.
Carnetele lor de însemnări permit vizitatorilor să observe modul în care au evoluat cercetările lor științifice până la faimoasa descoperire, care le-a adus premiul Nobel pentru fizică în 1903, alături de Henri Becquerel. Diploma Nobel se află în centrul noii expoziții pariziene.
Munca în simbioză a acestui cuplu a fost întreruptă bruscă în 1906: Pierre Curie a murit, după ce a fost lovit de un camion. Marie Curie a ținut apoi un jurnal în care se adresa soțului defunct pentru a-și „aminti ultimile zile trăite împreună”. Pe una dintre pagini pot fi văzute urmele lăsate de lacrimile celebrei savante.
Marie Curie i-a urmat soțului ei la catedra de fizică de la Sorbona, crescându-le singură pe cele două fiice ale sale, Irene și Eve.
„Era o persoană foarte modernă. A reușit să își continue activitatea profesională în același timp cu viața de familie”, a subliniat Renaud Huynh.
„Am avut o bunică care nu era probabil foarte diferită de alte bunici, din punctul de vedere al unui copil (…) Ea nu se plimba afișând pe frunte mesajul ‘Eu sunt Marie Curie'”, a povestit fiica lui Irene, Helene Langevin-Joliot, în vârstă de 90 de ani, fiziciană, director de cercetare emerit în cadrul Centrului Național de Cercetări Științifice (CNRS) din Franța. „Era foarte afectuoasă, dar nu sufocantă”, își amintește Helene, care avea vârsta de șapte ani în momentul morții bunicii ei celebre.
În 1909 a fost decisă construirea, încheiată în 1914, a unui Institut al radiului (devenit Institutul Curie), cu o secție medicală și un laborator pentru Marie Curie.
Văduvă de mai mult timp, Marie Curie a avut apoi, după vârsta de 40 de ani, o aventură cu fizicianul Paul Langevin. Câteva fotografii o arată într-o rochie albă. Însă soția lui Paul Langevin a depus plângere împotriva ei și scandalul a izbucnit la sfârșitul anului 1911, punând capăt acelei idile. „Inima de femeie are aspirații pe care știința nu este suficientă pentru a le satisface”, scria Le Petit Journal.
În decembrie 1911, Marie Curie a primit premiul Nobel pentru chimie. Ea a rămas până în zilele noastre singura femeie din lume care a câștigat două premii Nobel.
În timpul răzbiului din 1914-1918, Marie Curie a participat la alcătuirea unor unități chirurgicale mobile și de radiologie și a mers ea însăși pe front, la volanul unei ambulanțe.
În anii 1920, a cucerit inimile americanilor cu ocazia unui turneu în Statele Unite, unde a mers pentru a obține fondurile necesare achiziționării unui gram de uraniu.
A murit în iulie 1934, la 66 de de ani, într-un sanatoriu din estul Franței. În același an, Irene și soțul ei, Frederic Joliot, au descoperit radioactivitatea artificială, o reușită care le-a adus premiul Nobel pentru chimie în 1935.
Moartea ei nu a fost marcată printr-o ceremonie oficială. Însă în 1995, președintele Francois Mitterand a decis ca renumita savantă să fie inclusă în Pantheon, alături de soțul ei. „Este frapant să vezi atenția și afecțiunea pe care ea le suscită în rândul publicului”, a declarat Philippe Belaval, președintele Centrului pentru Monumente Naționale din Franța.
