Caută
Close this search box.

Părintele Necula: Dumnezeu face imposibilul posibil. România are nevoie în 2018 de un an înţelept mai mult decât orice

constantin necula

România are nevoie în 2018 de un an înţelept „mai mult decât orice”, susţine preotul Constantin Necula, consilier misionar-pastoral şi de imagine al Mitropoliei Ardealului, într-un interviu acordat Agerpres, afirmând că îşi doreşte şi îşi va „pune genunchii jos” ca să dea Dumnezeu oameni care să conducă într-un an al senectuţii.

Constantin Necula, profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, spune că nu este dezamăgit de politicieni, pentru că nu s-a amăgit niciodată, dar este trist pentru că poporul român a depăşit starea de tranziţie, îndată după ianuarie 1990, şi nu a reuşit să fie mai bun ca atunci.

„Sunt păstorul unei turme, o turmă care aşteaptă să fie hrănită de păstori, nu doar mulsă (…) Mi-ar plăcea ca România să semene cu Mihai Şora, limpede şi înţelept”, mai spune Necula.

– Părinte, m-am uitat la dumneavoastră pe Facebook şi am văzut într-o postare că aţi fost la Facultatea de Inginerie. V-am văzut la tablă, nu ştiu dacă făceaţi o ecuaţie şi le-aţi vorbit studenţilor despre suflet şi Dumnezeu. Aţi scris ceva. Ne puteţi spune cum arată ecuaţia asta perfectă, suflet şi Dumnezeu?

Constantin Necula: M-au întrebat dacă există o definiţie a fericirii sau dacă există o definiţie a credinţei. Şi am spus că nici credinţa, nici fericirea nu se pot defini singure. Că există combinări de trei luate câte trei: credinţă, nădejde şi dragoste. Dacă n-ai toate cele trei luate deodată şi înmulţite de fiecare dată nu ajungi la fericire, care are altă construcţie. (…)

– La căpătâiul regelui ştim că au stat patru măicuţe. Este îngropat într-o catedrală. Ce ar trebui să semnifice toate acestea pentru români?

Constantin Necula: Că poate ar fi fost bine să avem mai multă grijă de el. M-au întrebat la Câmpina regaliştii, de ce nu face Biserica mai mult pentru rege pentru a-l recunoaşte. Nu aveam ce să facem mai mult pentru a-l recunoaşte pe rege. Cred că instituţia cu care s-a împăcat cel mai bine, în permanenţă, Măria Sa a fost Biserica. Am sentimentul acesta, că un vodă ştie de unde îşi ia harul şi cum rezistă. Problema mea personală, dar asta chiar nici nu are importanţă, nu se referă nicidecum la Majestatea Sa. Se referă la cum vom duce mai departe această verticalitate, această cordialitate cu Biserica, cordialitate cu Dumnezeu.

– Moş Crăciun sau Naşterea Mântuitorului?

Constantin Necula: Naşterea Mântuitorului.

– Pentru noi toţi, Crăciunul înseamnă bucuria cadourilor…

Constantin Necula: Da. Numai că am văzut de curând o publicitate în care un puşti ademeneşte o puştoaică în casă cu turtă dulce şi îi spune cum Crăciunul este despre îmbrăţişare. Ea întreabă: „Dar ce e Crăciunul?”. Şi îi spune: „Îmbrăţişare”.

Crăciunul e mai mult decât gest. Crăciunul este Naşterea Lui, intrarea lui Dumnezeu cel viu în istorie. Până la urmă, noi dăm cadouri pentru că au dat magii cadouri. Noi alergăm de Crăciun şi cântăm, pentru că au alergat şi au cântat colindătorii aceştia celebri, care sunt păstorii ale căror nume nu se păstrează.

Colindăm ca îngerii, alergăm ca păstorii şi dăruim ca magii. Dar, primim de fiecare dată ca Hristos şi pe Hristos. Cea mai frumoasă din toată icoana aceasta rămâne Maica Domnului. Ea şi primeşte şi dăruieşte.

– Vă întreb – ca duhovnic şi ca părinte -, cum i-aţi explica unui copil care crede în Moş Crăciun şi aşteaptă cadoul sub brad că, de fapt, este vorba de Naşterea lui Iisus?

Constantin Necula: I-aş spune mai întâi, i-aş explica că acest Moş Crăciun vine după un ceas legat de Naşterea lui Hristos. Naşterea lui îl cheamă pe Moş Crăciun. Hristos, ca să nu mai păţească nici un copil ce a păţit el, să fie pus pe paie ude şi cu supărare că n-a primit nimic, Hristos se ajută şi el cu oamenii. Întotdeauna, Dumnezeu se ajută de oameni, iar Moş Crăciun, câteodată, se ajută de părinţi, că nu are ce face săracul.

Totuşi, sunt foarte mulţi copii. Iar acolo unde nu sunt părinţi în jurul copiilor, găsesc oameni de inimă, pentru că Dumnezeu nu funcţionează paralel cu lumea în care trăim. El funcţionează şi punctele de tangenţă ale lui Dumnezeu cu lumea sunt oamenii de bine.

Citeşte integral AICI interviul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri