Unul dintre cele mai frumoase gânduri despre carte, scrise în limba română, cred că este cel semnat de Mihail Sadoveanu, care definea un volum tipărit cu următoarele cuvinte memorabile: ,,În aceste urne sacre, în care poeţii şi cugetătorii şi-au închis inimile, găsim acea putere fără moarte care mişcă umanitatea înainte, în progresul ei necontenit,,.

    Ne aflăm în fața unui adevăr valabil și pentru scriitorii contemporani, din rândul cărora vreau să aduc azi, în lumina reflectoarelor un creator aparte, doamna Carmen Georgeta Popescu.

   Iată pentru început un interviu pe care l-a acordat, cu multă amabilitate, agenției noastre de presă:

Ce simțiți, când lansați o nouă carte?

       – Evident, acela este un moment de euforie de împlinire și de mari speranțe pentru viitor. O să vă dezvălui un mic secret: la fiecare nouă lansare de carte, măcar jumătate din următorul volum de versuri era gata. Excepție face cazul romanului meu de debut „Dublu sens unic”, la care am lucrat aproape patru ani, timp în care mi-au apărut celelalte patru cărți – trei volume de poezie și unul de reflecții. La fel de importante și grăitoare mi se par însă momentele ce preced lansarea unei cărți noi. Deși mă bucur enorm că am reușit s-o finalizez, îmi vine să plâng. E ca și cum cineva mi-ar lua copilul de la sân. Odată plecată la tipar, cartea aceea le aparține cititorilor, nu mai este a mea. Plâng, dar asta nu durează mult. Îmi trăiesc toate emoțiile cu aceeași intensitate și  nu uit că fără muncă și seriozitate nu aș realiza nimic. Așa că, trec imediat la muncă – citesc și scriu. Și credeți-mă pe cuvânt: asta mă bucură!

 Unde vă vedeți peste 10 ani?  

         – Între cărți și prieteni, cu familia lângă mine. Nu am de gând să-mi scriu memoriile vreodată, tot ce am trăit și am înțeles din acele trăiri se regăsește și se va regăsi în poezia mea și în replicile personajelor romanelor mele. Am destule proiecte pentru viitor: două romane în lucru și un volum de poezie, traducerea cărților mele în limba engleză, editarea lor electronică. Trebuie să țin pasul cu timpul, nu-i așa? În afară de toate acestea, îmi doresc să mă bucur în continuare de soțul, copiii și nepoții mei, să le fiu cât mai aproape și mai iubitoare. Să fiu sănătoasă și foarte implicată în viața culturală a orașului, a țării și, de ce nu, a lumii.

       Ce scriitor străini apreciați mai mult? Dar dintre creatorii români?

         – Când citești foarte mult și divers, este dificil să faci liste de preferințe. Mi se pare o nedreptate. Nu fac deosebire între clasici și contemporani, români și străini, îi citesc deopotrivă. Fiecare autor mi-a lăsat ceva moștenire: unii pentru mintea mea curioasă, alții pentru suflet. Aș spune totuși că prefer literatura spirituală, ezoterică. Citesc romanele psihologice și cele istorice cu multă plăcere. Citesc multă poezie. În definitiv, tot despre oameni este vorba, despre marile și multele lor dileme, despre visurile lor și drumul plin de peripeții până ajung să și le împlinească ori iluziile ce arată întotdeauna mai bine și le lasă un gust amar. Asta e viața, o călătorie fascinantă ce nu poate avea altă recompensă decât întâlnirea cu noi înșine. Aș vrea să nu uit de Jules Verne și Stanislaw Lem, și lor le datorez imaginația mea bogată, lăsată să zboare în voie printre stele ori spre cele mai îndrăznețe idei.

 De ce un debut atât de târziu? De ce ”Viața ca un joc”? Dacă ați da timpul înapoi, ați alege același titlu pentru volumul de debut?

         – Cred că am fost prea ocupată să trăiesc, și când spun asta, mă refer, pe de o parte, la dorința de a înțelege lumea în care m mișc, a o simți cât mai profund, iar pe de altă parte, la  îndatoririle de la locul de muncă, cele de soție și de mamă. Am citit mereu poezie din plăcere și uneori acele versuri îmi păreau foarte cunoscute, ca și cum le-aș fi scris eu. Poate așa s-a născut ideea de a cocheta cu poezia. Ea a venit târziu, într-o perioadă de gol de trăire exterioară. Atunci totul s-a mutat în interior ca suferință, nostalgie, speranță și când toate s-au ”copt”, poezia a irumpt frumos și ușor. Nu pot să vorbesc despre valoarea ei, începutul este doar un punct de plecare . Valoarea vine ( sau nu) din ceea ce se petrece mai departe.

         Referitor la titlu, cu siguranță l-aș alege tot pe acesta. ”Viața ca un joc” nu este doar un titlu de carte, este adevărul la care am ajuns treptat. Am avut parte de multe bucurii de-a lungul anilor, așa am înțeles că  viaţa este ca un joc. Un joc sublim care mă duce cu gândul la inocenţă, bucurie, încercări, lacrimi și fericiri neaşteptate. Paşii nu sunt numerotaţi, îi putem face alergând sau meditând la macii din lanul de grâu, important este să rămânem  originali şi să nu întrerupem jocul acesta, nici măcar cu gândul.

 Ce șanse are un poet din zilele noastre să se facă cunoscut și apoi recunoscut?

           Aceleași ca și în trecut, doar că diferă forma lor de manifestare. S-ar putea spune că sunt mai multe șanse acum datorită numărului mare de edituri, a lipsei cenzurii, a numeroaselor reviste literare și a site-urilor literare. Sunt multe manifestări culturale, concursuri, festivaluri, există internetul. Dar lipsa unei ”site” care să aleagă între adevăratele creații literare și simplele încercări literare este un subiect mult dezbătut și pe bună dreptate. Unde sunt criticii noștri, care sunt cei mai în măsură să facă această diferență? Nu prea sunt, și apoi nici nu ar face față la volumul mare de scrieri. Astfel că ne rămân cititorii. Fiecare autor are cititorii lui, este vorba despre o rezonanță sufletească ce se naște între ei. De aceea autorii au de ales între a fi originali, credincioși trăirilor și punctelor de vedere pe care și le asumă când le transmit în scris și ceea ce se numește popularitate și câștig material. Nu denigrez câștigul material, pentru că procesul de creație înseamnă muncă și ea trebuie plătită, deși mi se pare cam greu de realizat asta în zilele și în țara noastră. Există însă și alte recompense, care țin de mulțumirea sufletească. Eu în această categorie mă înscriu și astfel poezia a devenit un loc de întâlnire cu viața.

 Ce ne puteți spune despre site-urile literare ?

         Depinde de intenția participantului. Dacă își dorește doar să fie „văzut”, să știe lumea că există și să adune acele like-uri pentru orgoliul propriu, asta va obține în final. Va trăi o dulce iluzie a succesului, temporară și ea ca toate celelalte. Pentru mine, aceste site-uri înseamnă altceva. În primul rând, citesc foarte mult din ceea ce se postează, am autori preferați, îmi pot face o idee despre starea celor care scriu și despre percepția, părerea lor despre oameni, despre viață, despre moarte. O compar cu părerea și percepția mea. Este instructiv. Când postez, am emoții, deși nu sunt o ființă timidă. E firesc să-mi doresc ca ceea ce scriu să placă, dar cel mai mult mă gândesc la ceea ce transmit, la cum și cât îi poate atinge și influența pe cititori. Nu aleg să scriu pe placul tuturor, nici nu aș putea realiza așa ceva. Scriu cum simt și despre ce mă frământă, prefer poemele scrise parcă în oglindă, dualitatea omniprezentă, abordarea spirituală, uneori aleg o concentrare de simboluri care șchioapătă în metafore, dar e mai puternică în mesaj. Orice aș alege, finalul va fi cu siguranță optimist, revigorant,  pentru că așa sunt eu.

 Ce este, de fapt până la urmă un poet? Are el un loc bine definit în această lume?

           O să vă răspund cu un citat dintr-un eseu scris chiar de mine pe această temă:

         ”Oare ce poate fi mai frământat și mai disperat în această lume decât sufletul poetului? Lui îi lipsește întotdeauna spațiul, aerul. Trebuie să spună atât de multe, cu atât de puține cuvinte! Și acele concentrări de emoții și de gânduri se hrănesc din el, vin ca apele din toate părțile. Îl lovesc, uneori tot ele îl spală de teama că nu va reuși să reziste până la capăt sau că gestul său de a întinde o mână lumii întregi va fi  inutil. Dar toate acestea se petrec în interior, nevăzute și aproape nebănuite de nimeni. Acolo e locul lui, gara de unde pornește spre oameni curajos, ca izvorul din munte.”

Acestea sunt gândurile autorului de poeme Carmen Georgeta Popescu.

La fel ca și dumneavoastră, când ați citit acest dialog, și eu la rândul meu când am avut ocazia să îl fac, m-am bucurat, în mod neformal, cu trăiri autentice, că am în față un creator în adevăratul sens al cuvântului. Ați observat poate, precizează la un moment dat că nu poate să  vorbească despre valoarea cărților care îi aparțin. Dar, noi putem. Și nu numai că arătăm care sunt argumentele acestei valori, dar le și scoatem în relief, inclusiv prin acest demers publicistic, pentru a fi cunoscute de noi și noi valuri de cititori. Cu toții sunt invitați, așa cum menționa Carmen Georgeta Popescu, la ,,o călătorie fascinantă ce nu poate avea altă recompensă decât întâlnirea cu noi înșine,,

Argumentele sunt multe, printre ele sensibilitate în gânduri, cursivitate și claritate în exprimare, teme general perene abordate în paginile sale, apoi putere de muncă și peste toate un talent evident, chiar și de la mare distanță.

Vă dorim drum bun dumneavoastră cititorilor în această experiență teribilă, iar autorului multă sănătate, putere și noi împliniri. Pe planul realităților din familie. Dar și în activitatea sa literară. 

Carmen Georgeta Popescu

Data și locul nașterii: 07.03.1961, Vatra Dornei, județul Suceava

Studii: Facultatea de Științe Economice, Iași

Debutează în mai 2014 cu volumul de poezii Viața ca un joc – manuscris premiat la concursul de debut organizat de Asociația culturală ADSUM şi Editura ZIP,București. Lansarea volumului a avut loc  la Salonul internațional de carte Bookfest 2014,   București.

Palmares:

Premiul I – Premiul cititorilor –  la  concursul de proză Porțile Nordului,  iunie 2014.

Premiul I– Carte de debut 2014 – la concursul organizat de Ars poetica, 2014.

Mențiune – Concursul de poezie organizat de Literaturitate, 2016

Volume publicate:

– Viața ca un joc, poezie, Editura Zipp, București,2014

Eşafodul culorilor, poezie, Editura Singur, Târgovişte, 2015

Amintiri din clepsidră, poezie, Editura Bibliotheca, Târgoviște,2016

– Scările din labirint – reflecţiiEditura Singur, Târgovişte, 2015

– Dublu sens unic, roman, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2017 

Apariții în antologii:

– Antologia poeților români contemporani din întreaga lume, Colecția Grai Românesc

– Iluzii de vară, Editura Dandes Press, 2014

– Privește visând, iubito…,Editura Editgraph Buzău, 2014

– Iarna, Colecția Anotimpuri,Editura Singur, 2015

– Primăvara, Colecția Anotimpuri, Editura Singur, 2015

– Eternitatea unei emoţii, A.S.P.R.A. , Editura InfoRapArt, 2015

– Constelația metaforei, A.S.P.R.A. , Editura InfoRapArt, 2016

– Catapeteasma cuvintelor line, A.S.P.R.A. , Editura InfoRapArt, 2016

Colaborează cu revistele: Nomen Artis din București, LITERE și Climate Literare din Târgoviște, Negru pe Alb din Buzău, Cenaclul Internațional de literatură și poezie Grai Românesc din Buzău, Ars poetica şi Dialoguri culturale din București

Este membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni și al Cenaclului de seară, București.

146 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + 1 =