Caută
Close this search box.

Eroi ai rezistenței anticomuniste. Colonelul Ion Uță și ofensiva dură împotriva regimului

Magnanews.ro își propune să readucă în spațiul public, portretele eroilor anticomuniști. Vă propunem astăzi portretul colonelului Ion Uță, un extraordinar personaj din rezistența română din munții Banatului. 

Acesta a fost unul dintre principalii fondatori ai numeroaselor grupări care, cu credință în venirea și eliberarea de către americani a României de sub ocupaţia sovietică, au încercat să reziste, cu arma în mână, noilor autorităţi instalate după 1945, cu susținerea și din interesul Moscovei. Alimentate de chemările la luptă lansate prin intermediul unor posturi de radio occidentale precum Europa Liberă sau BBC, bandele anticomuniste au menținut, timp de mai bine de un deceniu, o anumită teamă în rândul conducerii comuniste, locale şi centrale, care se vedea subminată în eforturile sale de a-şi consolida pe deplin puterea, aceasta şi datorită unui climat de incertitudine existent în rândul populaţiei sensibile la zvonurile vehiculate de cei care se înrolaseră în lupta împotriva noului regim şi care propovăduiau o iminentă sosire a americanilor în Balcani. Această sosire s-a lăsat însă mult aşteptată şi a depăşit, pe alocuri, posibilităţile biologice de supravieţuire ale celor din Rezistenţă. Capturaţi de Securitate, judecaţi în tribunale militare, condamnaţi (cu sentinţe bazate pe unanimitate de voturi).

Născut la data de 22 decembrie 1891, în oraşul Caracal, I. Uţă, la aproape 21 de ani (pe 10 octombrie 1912) este încorporat ca soldat cu termen redus. Participă la campania din 1913 şi la primul război mondial avansând până la gradul de colonel. Unul dintre grupurile de rezistență pe care le-a fondat a fost implicat într-o adevărată bătălie contra trupelor de Securitate, la Pietrele Albe, fapt foarte rar în mișcările de rezistență din România, care erau cel mai des axate pe defensivă.

.

La începutul anului 1949, autorităţile comuniste au masat în Banat numeroase trupe de securitate conduse de Comandamentul Unic Timiş, format la data de 23 ianuarie. În noaptea de 24-25 , batalioanele de Securitate au ocupat satele din zonă, încercuind zona unde fuseseră semnalaţi partizanii, dar aceştia îşi părăsiseră adăposturile. În ziua de 7 februarie 1949, Andrei Vădrariu, infiltrat în grup, s-a prezentat la postul de miliţie din comuna Mehadica, apoi la Securitate unde a comunicat datele necesare capturării partizanilor, fiind chiar el călăuza trupelor de Securitate în aceeaşi noapte. Colonelul a ordonat retragerea şi împrăştierea camarazilor săi, el rămânând să-i acopere. A fost împuşcat în timp ce încerca să reziste în faţa unui adversar mult superior ca număr şi dotare. Alături de el, alţi cinci partizani şi-au găsit sfârşitul cu arma în mână, şase au fost arestaţi, precum şi 20 dintre cei care îi sprijineau în satele din zonă. În total au fost arestaţi, până către finele anului 1949, 86 de susţinători ai colonelului Uță, dintre care 65 erau ţărani. Au scăpat doar opt dintre partizani care s-au reorganizat şi au continuat lupta până în anul 1954. Conducerea grupului a fost preluată de Dumitru Işfănuţ, zis Sfârloagă, care la 2 martie 1950 a fost condamnat la moarte în contumacie şi a murit în luptă, lângă Caransebeş, la 29 septembrie 1952. Unul din cei mai buni partizani ai colonelului Uţă, Dumitru Mutaşcu zis Fus, de asemenea condamnat la moarte în contumacie la 2 martie 1950, a fost găsit împuşcat în pădurea de lângă Văliug, la 28 noiembrie 1954.

Sub comanda sa luptau legionari, țărăniști, foști militari și oameni neîncadrați politic

Datorită faptului că sub comanda sa luptau atât ţărănişti, legionari, foşti militari, cât şi ţărani neîncadraţi politic, colonelul Uţă, a încercat omogenizarea formaţiunii prin educaţie patriotică şi instrucţie militară. Alături de acest grup, profitând de faptul că majoritatea ţăranilor bănăţeni erau de partea sa, colonelul pune pe picioare în multe dintre satele din regiune o reţea formată dintr-o serie de elemente de sprijin, care aveau ca misiune principală asigurarea logisticii: găzduire, furnizare de alimente, informaţii, armament şi muniţie. Au fost organizate atacuri împotriva comuniştilor pentru a procura necesarul de arme. De asemenea, au existat diferiţi şefi de post de jandarmi care au colaborat cu partizanii. Scopul principal al acestor iniţiative era acela de a pregăti pe locuitori pentru un adevărat război de guerilă şi pentru cazul unui conflict între americani şi sovietici care să aibă teatrul principal pe teritoriul românesc.

Pentru ridicarea moralului populaţiei şi menţinerea speranţei, partizanii au întreprins o serie de acţiuni de intimidare a comuniştilor prin împrăştieri de manifeste, atacuri asupra sediilor primăriilor, pedepsiri ale membrilor de partid şi jandarmilor care-i asupreau pe ţărani. Denunţătorii dovediţi au fost executaţi.

Ucis de comuniști

Colonelul Ion Uṭă, membru al Partidului Naṭional Ţărănesc, fusese între 1943-1944 prefectul judeṭului Severin. După instalarea comunismului a intrat în conflict cu autorităṭile care căutau să îl aresteze. În primăvara anului 1947 a plecat în munṭii Banatului împreună cu inginerul Aurel Vernichescu, dar nu au rămas împreună, ci au format grupuri separate. Oamenii colonelului Uṭă erau aproximativ 20 ṣi aveau o foarte bună reṭea de ajutor în satele din vale. Lupta lor avea generalizatul scop de a se pregăti pentru un eventual război americano-sovietic. Trădaṭi, partizanii lui Ion Uṭă au fost atacaṭi în noaptea de 7/8 februarie 1949, iar bilanṭul a fost tragic: ṣase morṭi, inclusiv conducătorul lor, ṣase arestaṭi ṣi doar opt care au scăpat. Aceṣtia s-au regrupat ṣi, unii dintre ei, au reuṣit să se salveze până în 1954. În total, în „lotul Uṭă” aveau să fie 86 de arestaṭi, dintre care 65 ṭărani

Sursa: ANIC

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri