Hotărât lucru, Belgia este marea revelație artistică pentru mine din punct de vedere, pe parcursul anului care se apropie de final și va intra în istoria noastră recentă sub indicativul 2017.
Notez această realitate pentru că după România, spațiul belgian a fost cel mai generos în descoperirea noilor nume care doresc, în mod foarte legitim, o afirmare puternică pe scena culturală a continentului nostru.
După ce am relatat zilele trecute despre marele talent al sculptorului român Marian Sava, născut la Galați, dar care trăiește de decenii în Belgia, acum este rândul unui alt artist care a avut copilăria în țara noastră, dar cărările neștiute ale vieții, mai bine zis planul lui Dumnezeu, a decis ca acum să parcurgă toate anotimpurile chiar la Bruxelles.
Este vorba despre doamna Alina Iacob, un pictor bine individualizat, care știe foarte bine ce dorește de la cariera ei artistică și oferă puncte de vedere pertinente, nu numai despre artele vizuale în general, dar și despre ce ar trebui cei tineri să urmărească în drumul lor prin ani.
Ca să vă convingeți și dumneavoastră, dragi cititori, vă invit să urmăriți următorul dialog.
La început, pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați în câteva cuvinte
Sunt o româncă născută în ținutul Bacăului, în noiembrie 1980. Am copilărit în Mircești, satul renumitului poet, dramaturg, folclorist și om politic Vasile Alecsandri.
Am urmat studii în arte plastice în Iași, respectiv Liceul de arte plastice Octav Băncilă (1995-1999) din Iași, la clasa domnului profesor Constantin Tudor. Apoi, am continuat cu studii universitare (1999-2003) și master (2003-2005) la Universitatea de Arte Vizuale George Enescu din Iași, la clasa domnului profesor universitar Dr. Liviu Suhar
După terminarea studiilor am lucrat în cadrul unei societăți de vitralii «Art Georgies » pe o perioada de câțiva ani, unde am avut plăcerea deosebită să întâlnesc artiști cu care am colaborat în realizarea de proiecte în tehnica mozaicului și a vitraliilor artistice, dar și tablouri unice rezultate prin tehnica sticlei topite. Acolo am întâlnit oameni minunați care au avut un rol important în parcursul meu artistic.
De câțiva ani m-am stabilit în Belgia unde continui să-mi desfășor activitatea în acest domeniu artistic.
De ce ați ales pictura și nu muzica?
Muzica face parte din viața mea și reprezintă o sursă importantă de inspirație dar și o motivație în ritualul creației artistice. Apreciez și supraestimez chiar pe unii artiști muzicieni care au această predilecție. Muzica clasică și jazzul sunt preferatele mele. Drumul meu însă se îndreaptă spre o altă formă de exprimare tot în domeniul artelor și anume spre arta plastică, în special pictura. Această artă m-a însoțit peste tot, chiar încă din copilărie când eram foarte impresionată și observam cu atenție schițele în desen realizate de tatăl meu. Îmi petreceam mult timp făcând desene și picturi. Joaca pentru mine era să pictez.
După un anumit timp, joaca s-a transformat într-o prioritate. Din dorința de a cunoaște cât mai multe despre acest domeniu, am hotărât cu sprijinul maxim al părinților să urmez cursuri în arta plastică, pentru a dezvolta aceasta latură personală.
Vreau acum să subliniez că pictura îmi face viața palpitantă și are un rol foarte important în evoluția mea personală.
Pentru mine, pictura înseamnă vibrație, entuziasm, flacără, armonie, echilibru, pace, încredere, bucurie.
Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră ?
În dorința continuă de a experimenta, îmi place să folosesc diverse tehnici cum ar fi tehnica mixtă și tehnica colajului. Tehnica mixtă în culori acrilice sau ulei îmi oferă o mai mare libertate de exprimare și se adaptează mai bine personalității mele.
În timp ce pictez trec peste bariera regulilor stricte și precise și mă las condusă de instinct. Libertatea de expresie este esențială în abordarea oricărei teme alese. Eliberată și nonconformistă îmi doresc mult ca lucrările mele să transmită o anumită sensibilitate astfel încât privitorul să se regăsească și să trăiască propriile sale trăiri interioare.
Mi se întâmplă adeseori să mă inspir din fotografie ca punct de reper, după care o interpretez și o transform în funcție de stările mele sufletești. Încerc să creez o atmosferă, impresii fugitive, emoții, senzații și mă folosesc de metafore vizuale pentru a realiza un univers poetic. Astfel, realul se transformă în ireal dând subiectului mai multă profunzime cu tenta personală. Aceasta fuziune a realului cu fantasticul este esențială în demersul meu artistic.
Pictorii impresioniști m-au inspirat mereu. Operele de artă ale lui Claude Monet au avut asupra mea un impact cert și definitiv. Inspirată de acest curent artistic, am îndreptat arta mea către un fel de impresionism abstract contemporan încărcat uneori cu mai multe sau mai puține elemente figurative. Admir foarte mult și artiștii contemporani: Peter Doig, Jan Vanriet, Anselm Kiefer, Andrew Salgado, Lionel Smit, Andrew Wyeth ….
Va simțiți mai bine în lucrări de dimensiuni mici, ori preferați sufrafețele mai mari ?
Mărimea suprafeței o aleg în funcție de starea mea de spirit. Când am nevoie de solitudine, suprafețele mici sunt mai adaptate la sentimentul de meditație. Iar când simt nevoia să mă exteriorizez și apare partajul emoțional cu lumea exterioară, atunci pictez pe suprafețe mai mari.
Lucrările realizate pentru rame de dimensiuni mai mari îmi dau o mai mare libertate și–mi oferă o deschidere mai larga spre schimbare, invenție și chiar regăsire.
Pictura este pentru mine ca o prelungire a sentimentelor instantanee. De cele mai multe ori, clipele frumoase pot fi foarte scurte, iar din dorința mea legitimă de a le dezvolta, încerc sa le imortalizez cu ajutorul culorilor și a efectelor picturale.
Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră dincolo de pictură?
Viața mea este liniștită și fericită aș putea spune. Mama fiind, am realizat că lucrurile frumoase se afla în noi înșine și ca ceea ce contează cu adevărat sunt valorile morale și spirituale. Cu cât le descoperim mai repede, cu atât le putem transmite mai repede și mai departe urmașilor din familiile noastre. Dezvoltând aceasta idee, pentru mine arta nu este doar un obiect al contemplării, ci și un mijloc de cunoaștere și înțelegere a propriei vieți.
Dincolo de pictură, am o plăcere deosebită să lucrez cu copiii și încerc astfel să le împărtășesc măcar o parte din această experiență artistică și să le inspir gustul către frumos, către o viață sănătoasă și armonioasă.
Terapia prin arta este un alt subiect care mă pasionează și pe care mi-aș dori să-l dezvolt mai mult în viitor.
Mai sunt pasionata și de fotografie, de muzică, de lectură, sport și călătorii.
Unde vă vedeți peste 10 ani?
Îmi doresc sănătate, să pot petrece cât mai mult timp cu familia mea, să pot picta cât mai mult și să am posibilitatea să expun în cât mai multe galerii, atât în România, cât și în Belgia sau alte țări. Arta este și va rămâne pentru mine o formă spirituală bazată pe o expresie a libertății continue…
Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți ? Care este și deja formulați răspunsul.
Dacă aș fi întrebată dacă am un mesaj pentru tinerii artiști, aș răspunde simplu că oricât de greu ar fi uneori în viață să nu renunțe niciodată la visele lor.
Înainte de a va mulțumi, în mod neformal, pentru acest dialog interesant, va rog, la final, să adresați un gând pentru cititorii acestui interviu, care vor descoperi cu plăcere universul dumneavoastră artistic.
Aș dori să transmit pe această cale familiei, prietenilor și tuturor cititorilor un zâmbet cald și cele mai sincere salutări din Bruxelles! Să fiți optimiști în tot ceea ce va doriți și să vă păstrați entuziasmul în realizarea viselor!
Acestea sunt cuvintele. Ele pornesc acum spre sufletul și inima noastră. Dar uitarea profund omenească și viitoarele evenimente vor estompa încet, încet și întrebările, dar și răspunsurile. Însă tablourile vor persista în timp, fie în colecții particulare, fie în casele noastre, ale oamenilor care palpită pentru pictură. Peste puțin timp, sigur, muzeele vor dori și ele partea leului.
Să urăm numai bine Alinei Iacob și familiei sale.
Deja mă pregătesc pentru un nou drum în Belgia. Vom avea deci în curând noi știri despre artiștii români din acest spațiu generos. Apoi, vor veni și alte țări la rând. Sigur, nu uităm de prioritatea de a sublinia ce fac pictorii și sculptorii, graficienii și fotoreporterii din țara noastră.
