irinel-popescu

Transplantul, ramura de excelență a chirurgiei mondiale, continuă să stârnească în continuare controverse, chiar și în lumea medicală. În România, pionieratul a fost susținut de medici capabili să urnească lucrurile de la zero. MagnaNews.ro a realizat un interviu cu profesorul Irinel Popescu, autorul primului transplant de ficat din țară și creatorul școlii de chirurgie modernă, unul dintre oamenii care au ales să conteze în acest spațiu.

  • Domnule profesor, cum se derulează programul național de transplant hepatic?
  • Programul național de transplant hepatic se derulează, în primul rând, după cele mai stricte reguli, conforme atât cu legislația românească precum și cu cea europeană (pe care România are obligația să o adopte). În 2015 s-a observat o scădere a numărului de donatori față de anii precedenți (2013 și 2014). Deși aceasta poate fi în mare parte și datorită întâmplării și deși în alte țări europene s-a înregistrat un fenomen similar, Agenția Națională de Transplant a căutat să identifice potențiale cauze. Una dintre ele a fost și impactul pe care l-ar fi putut avea unele relatări apărute pe televiziuni sau în presa scrisă, în care activitatea de transplant era descrisă în mod negativ, vorbindu-se despre oameni care, chipurile, și-ar vinde organele cât și despre faptul că sistemul național de transplant ar funcționa ca să furnizeze organe pentru VIP-uri !? Din păcate, încă se vehiculează comentarii negative chiar și în lumea medicală. O acuzație cel puțin bizară ar fi aceea că “unii dintre donatori nu erau, de fapt, în moarte cerebrală”. Menționez că o astfel de acuzație iresponsabilă s-a mai făcut în Japonia anilor 60, fiind urmată de un proces care a durat aproape 20 de ani, la capătul căruia medicii care au declarat moartea cerebrală în cazul respectiv au fost găsiți, așa cum era de așteptat, nevinovați. De atunci, însă, populația acestei țări a rămas cu o atitudine destul de negativă față de transplant, având chiar și acum un număr foarte redus de donatori. După aproape douăzeci de ani de activitate de transplant modern în România ( prima prelevare de la un donator în moarte cerebrală a avut loc în 1997 în Clinica de Chirurgie Generală a Spitalului Fundeni ) și după mai bine de 10 ani de funcționare a Agenției Naționale de Transplant, asemenea „acuzații” nu numai că sunt nedrepte și că nu corespund realității, dar ne fac să ne gândim că în spatele lor se află un sistem organizat care, defăimând activitatea celor care au desfășurat-o până acum, ar dori, în realitate să o preia. În ce scop, ne întrebăm ?!

”Activitatea de cercetare constituie o obligație majoră pentru orice cadru didactic”

  • Sunteți membru al Academiei de Medicină din Franța. În România, ați fost reales de curând președintele Academiei de Științe Medicale. Republica Moldova v-a acordat cea mai înaltă distincție. Ce înseamnă pentru dumneavoastră toate aceste semne presigioase de recunoaștere?
  • În cazul Academiei de Medicină din Franța înseamnă, în primul rând, o recunoaștere a realizărilor Centrului de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic Fundeni care au căpătat, în prezent, o largă recunoaștere internațională. Probabil că aceste rezultate au stat și la baza alegerii mele ca Președinte al Academiei de Științe Medicale, deși în România lucrurile sunt întotdeauna ceva mai complicate. În sfârșit, decorația pe care am primit-o în Republica Moldova se datorează în primul rând ajutorului pe care l-am acordat Spitalului Republican din Chișinău să demareze programul național de transplant hepatic din această țară.
  • Sunteți printre puținii specialiști care fac cercetare în adevăratul sens al cuvantului. Ce presupune activitatea de cercetare pentru sistemul național de medicină?
  • Activitatea de cercetare constituie o obligație majoră pentru orice cadru didactic. Toate clasamentele internaționale ale universităților se fac în primul rând pe baza activității de cercetare. În afară de cercetarea clinică, pe care am facut-o încă de când eram asistent al profesorului Dan Setlacec, am încercat să dezvolt în ultimii 12 ani așa-numita „cercetare translațională”, cea care face legătura între clinică și laborator. Am început cu o bancă de tumori, pe care am înființat-o în 2003 împreună cu o firmă privată franceză și am ajuns în prezent la construcția unui centru de cercetare foarte modern, care reprezintă și cea mai nouă construcție de pe platforma Fundeni. De-a lungul acestor ani am reușit să conectez platforma de cercetare de la Fundeni cu unele din marile centre de cercetare din lume, împreună cu care am reușit să publicăm mai multe articole în reviste deosebit de prestigioase.În prezent mă preocupă foarte mult formarea tinerei generații de cercetători, care ar trebui să ducă mai departe căile pe care le-am deschis în cercetare.

”Am considerat politica o obligație cetățenească”

  • V-a ajutat politica în ascensiunea dumneavoastră profesională? În prezent, mai faceți politică?
  • Eu am considerat politica o obligație cetățenească. Dacă vă aduceți aminte, încă din zilele evenimentelor din decembrie 1989 s-a cerut intelectualilor să se implice în viața cetății. Pe de altă parte, nu pot să nu recunosc că, până la implicarea mea directă în politică, începând cu anul 1997, au fost decizii ale politicienilor din domeniul sănătății sau educației care mi s-au părut greșite, unele chiar m-au revoltat. De aceea, m-am hotărât să mă implic. În același timp, nu am abandonat nici un moment activitatea de chirurg și profesor. Pot spune că în calitate de secretar de stat în Ministerul Sănătății între 1999-2000 am luat unele decizii care au ajutat mult dezvoltarea programului de transplant hepatic de la Institutul Clinic Fundeni și transplantul hepatic în general (în acea perioadă s-au pus bazele, între altele, programului național de transplant, așa cum îl cunoaștem în prezent. Am încetat activitatea politică în anul 2013, an în care m-am retras din funcția de vicepreședinte al Partidului Conservator. Cum, în prezent, acest partid nu mai există, nu mai am, de fapt, nici un fel de activitate politică. Desigur, la acest capitol cred că trebuie lăsat locul generațiilor mai tinere care trebuie să-și facă și ele datoria față de societate.

Interviu realizat de Onny Sîrbu

4 COMENTARII

  1. Una dintre putinele valori pe care tara asta inca le mai are.
    Respect sincer fata de un Profesor in adevaratul sens al cuvantului.

  2. Domnul Profesor este un om cu un har miracaculos pe acest pamant. EU l-am simtit pe propria piele si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca avem un astfel de medic la noi in tara.Un om cu totul si cu totul dedicacat cauzei de a face numai bine. Multumesc in fiecare zi pentru sansa de a-mi vedea in fiecare zi copiii fericiti si multumiti ca sunt langa ei, si ne bucuram impreuna de sansa de a fi si de a trai pana la adanci batraneti. Si pe acesata cale doresc sa-i multumes D-nului Prof. si echipei dansului pentru faptul ca mi-a dat a doua sansa la viata, am renascut mai bine si mai frumos decat eram inainte de a ma imbolnavi. Tot respectul si apreciarea pentru D-nul Dr. din Romania..

  3. Nu-mi va ajunge intreaga viata sa-i multumesc d-lui profesor si echipei domniei sale, pentru sansa la viata oferita sotului meu.
    Tot respectul,pretuirea si consideratia pentru minunatul om,medic si specialist-PROF.DR.IRINEL POPESCU- valoare inestimabila a medicinei din Romania!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 6 =