Un PR- ist de excelenţă, Gabriel Pâslaru

Preşedintele Asociaţiei Române de Relaţii Publice( ARRP ) fondatorul în 1992 al PERFECT Ltd.Co.Srl prima companie de PR din România  pe care o conduce şi în prezent, în calitate de acţionar majoritar şi director general, Gabriel Paslaru are o importantă experienţă în jurnalism, comunicare strategică, branding CEO, branding și identitate a companiei.

După absolvirea secţiei engleză a Universităţii Bucureşti a lucrat la Agenţia de presă Agerpres ca redactor iar ulterior ca staff writer.  Pe internet găsim o amplă prezentare a carierei lui Gabriel Pâslaru  :“A dedicat un impresionant numar de ore dezvoltării şi implementării de strategii de comunicare pentru mari companii internaţionale şi româneşti, activitate pe care o continuă şi în prezent. Printre clientii săi s-au numărat, în timp, Cargill, Hilton, Kodak, Lufthansa, Mol, Orkla, Pepsi Cola, Western Union sau Xerox, pentru a menţiona doar câteva nume, iar în prezent unul din principalii săi clienţi sunt magazinele PROFI, al treilea mare lanţ de retail alimentar din România.

Prin intermediul cursurilor din cadrul Public Relations and Advertising Institue of Timisoara – PRAIT (1995), a participat la formarea extra-universitară a primilor studenţi în comunicare, activitate pe care a continuat-o apoi prin contribuţii la cursurile post-universitare ale Universităţii Bucureşti şi din cadrul ARRP.

Înainte să începem dialogul cu acest adevărat  pionier în domeniul relaţiilor publice,  să notăm faptul că, în cadrul smmit-ului ICCO organizat la începutul lunii septembrie la Helsinki, țările participante, printre care se numără și România, au adoptat un set de zece principii de comportament etic reunite sub numele de „Declarația de la Helsinki”.Scopul Declarației este să reunească industria PR mondială sub un singur stindard etic, ținând cont de influența tot mai puternică pe care aceasta o exercită și totodată de marile pericole către care poate conduce un comportament ne-etic.Declarația de la Helsinki https://iccopr.com/helsinki-declaration/se bazează pe Carta de la Stockholm, (adoptată în 2003) și înlocuiește Carta de la Roma, inițial adoptată de ICCO în 1986. Carta de la Stockholm reunește un set de standarde profesionale menite să definească industria.

• Prima întrebare se leagă de anul 1992 când ai avut îndrăzneala să renunţi la journalism şi  să porneşti pe un drum absolut nou în România, să înfiinţezi PERFECT Ltd.Co.Srl prima companie de PR din ţara noastră.

Cred ca eşti cel mai potrivit interlocutor care poate vorbi din propria experienţă de două decenii şi jumătate (în care ai rezistat, aş spune eroic, “în piaţă”), eşti cea mai potrivită persoană care se poate adresa mai ales tinerilor care doresc  să îmbrăţişeze această meserie intrată în  nomenclatorul de profesii după momentul de schimbare care a fost decembrie 1989 .Tinerii care pot să afle de la tine, ca  “sursă”  autorizată cum a fost la începuturi. Şi, aş adăuga, cum este şi cum estimezi că va fi,  destinul celor care se încumetă să-şi lege cariera, viitorul de PR?

• Începutul a fost oarecum ca-n filme, căci nu eu am descoperit relațiile publice, ci ele au dat pur și simplu năvală peste mine. Era anul 1992, eu eram staff writer a agenției The Associated Press-AP la București. Lumea știa ce înseamnă propaganda, dar de relații publice aproape nimeni nu auzise, iar ca cineva să ofere un astfel de serviciu nici nu se punea problema. În contextul acesta am primit un telefon la redacție, suna cineva din Viena, care căuta o agenție de PR pentru a organiza o conferință de presă. I-am spus ca nu există o astfel de agenție specializată în Romania dar că, dacă are nevoie, îi pot organiza eu un astfel de eveniment căci, îmi înființasem o firmă ce putea face ‘cam orice’. Evident, nu m-a crezut, a mai verificat  prin birourile France Press și Reuters, iar când s-a convins ca nu are cine să preia contractul, a revenit la mine. Nu mică mi-a fost surpriza când, dupa lungi discutii am bătut palma și am aflat că acea conferință trebuia organizată cu ocazia sosirii in Romania a lui… Michael Jackson, al cărui turneu Dangerous era sponsorizat de Pepsi Cola International! Sunt mii de detalii de povestit, care mai de care mai spumoase, dar mă voi limita la a spune că astfel a luat naștere prima firmă de PR din România (perfect.ro) și că acesta a fost primul client de PR de  la noi. Întreaga experiență a fost fascinantă dar curajul de a porni exclusiv pe acest drum mi-a venit  trei ani mai târziu, când am simţit că acesta este drumul pe care mi-l doresc în viață. Și în ziua de azi mă bucură această decizie. Au urmat ani de asocieri cu mari grupri internaționale de PR și public affairs, ceea ce ne-a adus mie și colegilor mei multă experiență, înțelegerea în profunzime a subtilităților unui domeniu care combină arta comunicării și afacerile într-un mod particular. Din 1995 au început să apară din ce în ce mai multe firme de PR, cum ar fi DC Communication, Image, BDR Associates si multe alte firme atât românești, cât și multinaționale. Lucrurile au evoluat imens în acești 25 de ani, de la romantismul începuturilor și entuziasmele oarecum hei-rup-iste, la planuri foarte concrete de comunicare și KPI-uri, într-un mediu foarte dinamic. În momentul de față se pune tot mai puternic accentul pe specializarea firmelor de comunicare pe domenii tot mai precise, cum ar fi politică, medicina, retail si asa mai departe. Mai mult decât atât, odată cu explozia internetului, canalele de comunicare au început să se configureze diferit și, odată cu ele, se modifică modul în care se face comunicarea, redefinindu-se granițele dintre domenii complementare ca marketing-ul, publicitatea, PR și așa mai departe.

În acest context, sunt tot mai multe vesti bune. Annual, câteva mii de studenți devin absolvenți de relații publice care invariabil își găsesc un loc de muncă atăt în firme private, cât și în instituții publice. Estimez că există aproximativ 30.000 de comunicatori activi în momentul de față.

Tot îmbucurător este faptul că deja numeroase firme de PR din România demonstrează un profesionalism excepţional, recunoscut în cadrul unora dintre cele mai importante competitii internaționale de specialitate, cum ar fi Cannes Lions, Sabre Awards, IPRA Golden Awards, European Excellence Awards si multe altele.

Si tot printre lucrurile bune as mai mentiona existența, încă din 1995, a Asociației Române de Relații Publice – ARRP (www.arrp.eu).

• Un moment care a rămas de neuitat în cariera ta, ar fi interesant să ţi-l reaminteşti acum.
• Trăiesc palpitant și ar fi nedrept să mă opresc asupra unui singur astfel de moment . Ca ziarist AP, am descris lumii întregi scenele extrem de tensionate la care am asistat pe străzile Bucureștiului imediat după 1989, sau pe frontul războiului din Transnistria; tot de la fața locului am descris și conflictul de la Tg.Mures, din 1990, unde au murit nu puțini oameni iar sute au fost răniți și, mai mult decât atât, a trebuit să-mi salvez fotoreporterul de sub ploaia de bate ” interetnice” în urma cărora a petrecut o lungă perioadă de timp în spitale.

Ca om de relații publice am un cu totul alt gen de amintiri de neuitat. Dacă în 1994 constituiam o echipă de 87 de oameni pentru a contribui masiv la organizarea unei  reușite sesiuni a Uniunii Interparlamentare la care au participat peste 1500 de parlamentari și mai bine de 2500 de jurnaliști, făcând un pod peste timp, în 2013 construiam la București primul magazin din gheață din lume, eveniment de PR reflectat de media de pe toate meridianele, din China și până în Europa și Statele Unite. La acea vreme chiar mă amuzam privind relatarea unei publicații din Atlanta care a apelat la Google Earth pentru a-și ajuta cititorii să vizualizeze locul necunoscut unde a apărut această curiozitate.

• Cum arată o zi din viaţa ta, despre care ştiu că, pe lângă activitatea de PR, ai o familie, soţie, doi copii mici, încă o fiică majoră, deci tabloul complet al unui bărbat extrem de ocupat.
• Ora 6:00 – Deșteptarea! Citesc primele email-uri, pentru a-mi sorta urgențele. Duș, ras, ceai/cafea, câteva exerciții de stretching, după care începe partea grea: trezitul, îmbrăcatul, hrănitul și dusul copiilor la grădiniță și la școală, acțiuni pe care le împart sportiv cu soția mea.

Ora 8:00 – Primele ședințe telefonice, whatsup, messenger, email, urmate de alcătuirea de materiale, vizite la unități ale clieților noștri, interviuri, redactare de articole și răspunsuri la felurite întrebări și situații, întâlniri de strategie, consultări,

Ora 20:00 – Revenirea la copii, controlul lecțiilor, puțină joacă, masa și baia lor de seară,

Ora 21:00 – Culcarea.  copiilor.

Ora 22:00 – Planificarea zilei urmatoare, SMS-uri de ultim moment.

Ora 23:00 – Timp dedicat ARRP pentru a compune newslettere, postări pe pagina ARRP Romania, pregătirea altor materiale și activități.

Ora 1-2:00 Culcarea. De data asta, a mea.

Așa arată[ zilele când nu trebuie să conduc mașina sau să merg cu avionul la Timișoara, Iași, Bruxelles, Helsinki sau orice altă destinație unde prezența mea este necesară.

• Un articol din Declaraţia de la Helsinki se referă, punctual, la protejarea dreptului la intimitate al clienţilor, organizaţiilor, persoanelor, respectând confidenţialitatea informaţiei. Poţi să “glosezi” puţin pe marginea acestui subiect? Poate, spui câteva cuvinte despre activitatea Juriului de Onoare al ARRP , cazuri în dezbatere, rezolvate sau nu…
• Un fapt deosebit de îmbucurător este acceptarea ARRP în ICCO, asociația mondială a firmelor de comunicare (iccopr.com) Aceasta face ca standardele românești de în PR să fie mai aliniate ca niciodată la cele internaționale. Mai mult decât atât, face ca România să contribuie activ la crearea standardelor mondiale! Articolul pe care îl menționezi este succint, dar problematica pe care o acoperă este extrem de vastă. De exemplu, un ministru angajează pe post de consultant de comunicare, pe bani publici, un faimos cântăreț pe care, de altfel și eu  îl stimez ca muzician. Problema este că angajarea respectivă generează o mare eroare profesională și totodată o nedreptate. Anual sunt cam 2000 de absolvenți de comunicare, oameni care deprind nu doar tehnicile acestei profesii, ci şi principiile pe care ea se bazează și care conduc spre o comunicare credibilă și eficientă. Cu toată stima pentru celebrul cântareț, este puțin probabil ca el sa cunoască în detaliu legislația de specialitate, practicile acceptabile și aspectele care trebuie, obligatoriu, evitate în comunicarea oficială, lucruri pe care specialiștii în comunicare le-au studiat și le cunosc. Intr-o astfel de situație, ARRP, la inițiativa juriului său de onoare, a luat public atitudine în sprijinul profesiei, iar rezultatul a fost că celebrul cântăreț și-a dat demisia. Acesta este doar unul dintre nenumăratele exemple pe care le-aș putea prezenta.
• Dacă ai fi să dai timpul înapoi, ai schimba ceva din opţiunile tale? Sau, să reformulez ţi-ai dorit un lucru anume care nu s-a împlinit?
• Este ceva ce încă nu am reușit, dar nici nu am încetat să sper, și anume că, alături de colegii din ARRP, vom reuși să catalizăm energiile comunicatorilor de la noi. Există câteva competiții naționale, diverse publicații alcătuiesc topuri proprii ale firmelor de PR, dar realitatea comunicării din România nu este decât foarte puțin cunoscută, și viața asociativă din domeniul nostru este la un nivel încă extrem de scăzut. Prin ARRP ne străduim să aducem la aceeași masă firme, departamente și comunicatori individuali din întreaga țară pentru a întări profesia, a-i spori șansele de dezvoltare și totodată a o feri de impostură și, pe cât posibil, de aleatoriu. Simt că vom reuși, iar ceea ce sper este ca acea zi nu este prea departe. În această idee invit toate firmele de comunicare, toți profesionistii și studenții interesați de comunicare să vină în cadrul acestei asociații unde vor găsi noi oportunități de dezvoltare, atât pentru ei, cât și pentru relațiile publice românești în general.

Interviu realizat de Ileana Perneș Dănălache