N-am ştiinţă să existe pe lume o zonă în care lupta pentru supravieţuire să se manifeste mai acerb decât în arena plină de neprevăzut a taximetriei. Televiziunea acordă atenţie programului încărcat al unor tineri de ispravă ai zilelor noastre, care scot pistolul la fiecare trei minute şi împart pumni cu generozitate. Un asemenea stil de viaţă devine la un moment dat sâcâitor, dar nu se compară cu tura unui taximetrist. De aceea, încerc un sentiment de sfială pentru această categorie socială căreia, unori, îi cedez financiar.

Am cunoscut un domn care păstra în portbagaj, pentru clipele de cumpănă, un câine lup. Lupul moţăia cuminte, timp de mai multe curse, până când un client recalcitrant îi dădea prilejul să-şi facă simţită prezenţa. Un client recalcitrant, că poate nu sunteţi familiarizaţi cu termenul, e unul care nu-i de acord cu suma la care s-a gândit taximetristul că ar acoperi eforturile sale.

Dar sunt şi alte tipuri de clienţi recalcitranţi: unora le vine rău în automobil; alţii nu şi-au schimbat ciorapii; iar unii, pur şi simplu, mai nesimțiți, nu ovaționează cu entuziasm opiniile politico-economice-sociale ale șoferului, sau nu-l lasă să fumeze în liniște și să vorbească prin telefon cu un coleg drag din celălalt capăt al orașului.

Ei, dacă-i pe-aşa, stai niţel… Taximetristul apasă un buton, capacul portbagajului sare şi, într-o secundă, clientul recalcitrant priveşte în ochi un lup care nu clipeşte. Multe astfel de situaţii se rezolvă instantaneu. Lupul e foarte competent și un bun negociator.

Altădată era un polei de şofau toţi cu o mână afară, să se îmbrâncească unii pe alţii, dacă se apropiau prea tare. Şoferul meu m-a pus să-l împing o sută de metri, ca să ieşim la liman, să mă ducă unde avem nevoie. Când am ajuns, mi-a cerut de trei ori preţul, fiindcă a condus în condiţii grele. Dar nu fusese destul de prevăzător să-şi monteze şi el un lup la maşină.

În fine, am trăit o cursă mai palpitantă decât cele din filme, alea care se încheie banal, cu niște explozii. Fusese o zi infectă. Ai naibii clienţi stăteau prin case şi nu muşcau nici să-i pici cu ceară. Deodată s-a anunţat prin staţie că a apărut unul, undeva. Au demarat în trombă mai mulţi şoferi. Clientul s-a speriat tare când au oprit lângă el, în scrâşnet de frâne, cinci maşini. Pentru că nu se putea urca în toate, a ales una. Colegii i-au transmis şoferului norocos prin staţie un mesaj pe care l-a auzit toată tura: “Te… în gură, trei sute doi”. În timpul serviciului aşa e politicos, să te adresezi colegului cu indicativul său.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + 9 =