Profesorul Francesco Rolle, profesor de compoziție la Conservatorul din Vicenza, Italia, este oaspetele de onoare al acestui debut de an, în cadrul Agenției de presă Magna News.
Căsătorit cu o distinsă creatoare din România, doamna Doina – Maria Constantin, autoare de valoroase tablouri, poeme și proze, profesorul Rolle conduce o oază a artelor unde dominantă este bucuria sinceră, autentică, molipsitoare până la sute de km prin intermediul spațiului virtual.
Stimate domnule profesor Francesco Rolle, ne bucurăm mult să vă avem ca prețios interlocutor în cadrul interviurilor cu oameni de cultură ale Agenției de presă a societății civile din România, Magna News.
Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început…
De copil, am avut o atracție pentru arte în general, muzică în mod special. Tatăl meu, care era un industriaș (avea o fabrică în domeniul petrolier), în momentul în care l-am anunțat că vreau să continui drumul meu în viață pe calea snumită muzică (deja făcusem câțiva ani de pian), a fost așa de furios, că aproape m-a renegat… El dorea să studiez ingineria, pentru a duce mai departe tradiția familiei… Conștient că pierd susținerea tatălui, am mers totul pe contul meu făcând Conservatorul, specializându-mă apoi în compoziție. Nu am regretat și nu voi regreta niciodată alegerea căci, în viață, am făcut ceea ce sufletul meu a vrut și vă asigur că el, sufletul meu, e fericit.
Sunt născut în Padova- Italia, în data de 13 aprilie 1954, iar acum sunt profesor de compoziție la Conservatorul Arrigo Pedrollo din Vicenza. Predau de regulă transcrieri de armonie pentru profesorii de muzică din școlile generale și licee dar lucrez si cu cei mici cu mare drag. Am scris muzica pentru diverse spectacole muzicale, operete, balet, coloane sonore pentru diferite filme documentare care s-au desfășurat pe teritoriul Italiei și în afară, cum ar fi Franța, Germania, Elveția. Pentru că place mult soției, voi menționa și istoria unei melodii blues-jazz ce s-a cântat în America, la Miami Beach. Am avut oportunitatea să cunosc un american care fiind în vizită la mine acasă, asculta o melodie ce am interpretat-o la pian. Apoi, el mi-a cerut acordul de a suporta toate cheltuielile pentru orchestră și studioul de înregistrări pentru a fi cântată și ascultată în hotelul-restaurant pe care îl deținea ce-i aprținea, la Miami Beach. Melodia se numește Golden Morning blues.
Ce reprezintă muzica pentru dumneavoastră?
Pentru mine, muzica este motivul de a trăi și a fi fericit. Din acest punct de vedere sunt norocos pentru că muzica este în același timp munca mea, dar și hobby. M-a marcat o experiență trăită la Conservatoriul din Vicenza unde lucrez. Există o convenție între Conservator și Institutul de Muzică de la Ierusalim . Pentru inaugurarea acestei convenții, o orchestră a susținut un concert. Această orchestră era formată mai ales din israelieni și palestinieni care au evoluat împreună în pace și armonie fără a se împușca reciproc. Iată ce este muzica !
Minunat, felicitări din toată inima. Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de muzică ?
Sunt pasionat de arte în general. Pe lângă muzică, care este viața mea, am studiat litere la universitate, îmi place poezia și când am descoperit că soția mea scrie, deși reușesc să citesc puțin din ce scrie căci are puține poezii traduse în italiană, mărturisesc că am simțit o mare bucurie. Sunt atras de filozofia indienilor din America de sud pe care am încercat să o aprofundez. Întotdeauna în călătoriile mele am vizitat locuri de cultură și istorice, căci ce suntem noi dacă nu ne cunoaștem istoria și cultura?
Mai nimic, aveți dreptate domnule Rolle. Soția dumneavoastră, venită din România, este dedicată picturii și poeziei. Soțul se ocupă de muzică. Se poate spune că acasă la dumneavoastră este un adevărat templu al artelor. Cum se trăiește în el ?
Cum spuneam mai înainte, norocul meu este că munca este și hobby și aceasta determină un ritm de viață senin și relaxat, căci pentru mine e foarte important ca munca să se desfășoare cu bucurie și pasiune, așa nu devine o greutate sau un efort. Faptul că soția se dedică scrisului și picturii, mă face fericit pentru că am găsit mediul propice pe care mereu l-am dorit. Se întâmplă că uneori eu cânt la pian și soția mea pictează … ce să vrei mai mult de la viață ?
Unde vă vedeți peste 10 ani ?
Cum peste 4 ani voi ieși la pensie, voi avea mai mult timp pentru a aprofunda anumiți autori și perioade istorice muzicale care mă interesează, mă voi dedica mai mult compoziției… asta dacă bunul Dumnezeu îmi va da sănătate…
Ce vă doriți pentru viitor ?
Îmi doresc să-mi fie mereu vie curiozitatea de a descoperi și învăța lucruri noi și deși lumea materială pentru mine nu contează, mi-aș dori de data aceasta, pentru soția mea, un spațiu al ei, un atelier unde să poată picta în condiții mai bune decât cele în care lucrează acum… Vedeți, acum dorințele nu sunt doar pentru mine, căci de când am primit-o în viața mea pe Doina-Maria, așa cum e firesc, bucuria ei este și a mea.
Înainte de a vă mulțumi neformal pentru acest dialog interesant, vă rog la final să adresați un gând pentru cititorii acestui interviu care descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic.
Vă mulțumesc dumneavoastră și soției mele (căci prin ea ați ajuns la mine) pentru oportunitatea de a-mi împărtăși gândurile și pentru că mi-ați oferit posibilitatea de a descoperi că în România sunt numeroase persoane care au artele în inimă și urmează această cale care, după părerea mea, este singura ce va duce la pace, liniște și iubire.
La debutul anului 2018, dorim interlocutorului și soției sale, dar și cititorilor fideli ori ocazionali multă pace, liniște și … iubire.
