Caută
Close this search box.

Aventurile unui tânăr reporter de radio

Călătoriile în spațiile infinite ale internetului au dus la descoperirea unor figuri memorabile pe care le-am cunoscut în redacția Radio România Actualități, unde am lucrat în anii 70-80 din secolul trecut, în afara normei de la Agerpres.

 

Interviurile și relatările mele erau aranjate de zâna tinerilor reporteri, care răspundea la numele de Xenia. Adică Polixenia Iliescu . Avea un umor nebun, îl mai are și acum când e în Spania și ne lumina mereu zilele de acolo.

d
Xenia cu dragul ei în brațe. Arhivă personală

Redacția era condusă de Valeriu Negru și Cristoloveanu.

Departamentul de dimineață era coordonat de Constantin Oprișiu, un guru al presei radiofonice din țara noastră, recent autor al unei cărți de memorii – ,,Viforul din noi,,- la lansarea căreia am fost acum câteva zile, la Casa Universitarilor din București. Fata lui , Catrinel, este acum la sport  RRA, iar fiul Vlad este o figură aparte cu care mă întâlnesc și acum la evenimentele bucureștene și mă sună la fiecare sărbătoare să îmi spună La mulți ani!

d
Constantin Oprișiu scrie acum memoriile. Foto AGERPRES

Valeriu Dăescu făcea emisiunea ,, De la 1 la 3,, și a fost o perioadă în care m-am ambiționat să am material la fiecare prezență a sa pe post. Se uita amuzat la mine când îi spuneam că doresc să ajung ministrul culturii. Erau ambiții ce țineau de vârstă, nu am ajuns ministru, dar cultură am putut să fac și prin benzile date în spațiul pe care îl gira. Superba sa soție, Olga Dăescu, mi-a făcut onoarea să mă invite să colaborez la o ediție a Festivalului Enescu, la muzical. Oameni extraordinari, iar Valerică sper că păstrează și acum un tablou de la mine făcut de Marcel Chirnoagă. O fi pe un perete la București sau la Gruiu acolo unde s-a făcut gânditor  local și meditează la destinele lumii și ale familiei sale – cu superbi nepoți.

d
Valerică Dăescu alături de Pisi. Arhiva personală.

După atâtea decenii, îmi cer tardiv scuze că i-am speriat expediind pentru ei o telegramă în concediu, la mare, de au crezut oamenii să s-a întâmplat cine știe ce în familia lor. Eu de fapt doream să salut în plină vară niște oameni pe care îi prețuiam și în prețuiesc și acum în mod deosebit. Tot la Gruiu este și Victoria Andrei, plus alți oamenii din Radio. Printre ei Coca Cosma Teoharie, care a transmis și pentru TVR comentariul când Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni. ,,Apărăăăăă Ducadaaaaaaaaam,, îl mai aud și acum.

Primul om cunoscut în radio a fost Anca Bărbulescu. Ne vedeam la evenimentele studenților de care răspundea fiecare pentru redacția sa. Apoi l-am cunoscut și pe Radu Timofte, soțul său. Ambii s-au retras la Brebu unde am fost și eu în vizită.

La matinal a venit apoi Paul Grigoriu cu verva sa unică exersată la Radio Vacanța.

dd
Paul Grigoriu, mereu cu aer de Radio Vacanța, chiar și la matinal, chiar și în poziția de director adjunct… Arhivă personală

Ghițulescu Ion, Eugen Preda…,, O zi într-o oră,, era făcută de Gorneanu.

O epocă cu frumusețile și umbrele sale.

Unii oameni rememorați în aceste modeste rânduri au murit, alții sunt mai înțelepți și mai fragili. Tuturor sănătate!

 

 

Un răspuns

  1. Numele meu este Georgescu Tiberiu, sunt col. medic in rezerva, specialist hematologie si transfuzie.In 1993 eram seful centrului de transfuzie al armatei.Cu cateva luni inainte, dec. 1992 preluasem conducerea Institutului de hematologie trasfuzionala din dr. Felix;era o criza acuta de sange iar eu trebuia sa gaasesc o solutie.Care era ? Cresterea retributiei pt. sangele donat(aveam in subordine toate centrele de transfuzie din tara;ma cunosteam cu toti medicii directori ai centrelor de transfuzie din tara cu care faceam de fapt o familie.
    La ei trebuia sa ajunga URGENT un ordin pe care il aveam deja semnat de toti ministri de care depindeau paralele.Dar cum ? Singura modalitate era nota telefonica;, fax nu se stia de el.Sa gtransmiti o nota telefonica la 42 de centre din tra era o nebunie;singura solutie era RADIO ROMANIA.. Nu erm mnebun dar hai sa incerc.Dau de o doamna, Anca Barbulescu, o voce calda,cum rar mi-a fost sa intalnesc.Mi-a facuit intrarea la Eugen Preda-Dumnezeu sa-l odihneasca in pace- il stiam de la scurtele prezentari in zilele de joi in amfiteatrul spit. militar.
    pe scurt, a zis da, „Anca, imediat pe post”;asa am putut rezolva o situatie dramatica care insemna salvarea a zeci de raniti.Toata drama traita atunci o gasiti in publicatia „Universul radio” nr. 41/22-28 ddin 23 august 2005 in cateva randuri pe care le-am expediat i n amintirea celui carte a fost Eugen Preda.
    M-asa bucura sa stiu ceva de inimoasa doamna Anca Barbulescu, cu care am continuat sa colborez pe tema asta.Gandur ibune tuturor din radio Romania.

    Cu respect, Tiberiu Georgescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri