Într-o societate eterogenă și frământată mai mult ca oricând de convulsii și căutări de sine, nevoia de constanță, decență, eleganță și profesionalism crește de la o zi la alta. Iar reperele par a dispărea odată cu nevoia noastră tot mai mare de a le regăsi. Este firesc, în atari condiții, să căutăm oameni și fapte care pot face diferența, măcar pentru generațiile tinere și foarte tinere, mai avide ca oricând de semnale concrete și eficiente. De aceea, MagnaNews își propune să prezinte ”portrete” relevante, chiar dacă ele par a fi din ce în ce mai greu de găsit.
Nu întâmplător vom începe cu un dascăl. Un om care construiește viitorul. Adică tot ce poate fi mai important. Ecaterina Andronescu, actualul președinte al Senatului Universității Politehnice din București, este unul din oamenii care au făcut și fac asta pentru multe generații de studenți. Și o va face în continuare, dincolo și indiferent de activitatea politică a domniei-sale, activitate care – veți vedea sau poate știți deja – nu are nimic în comun cu ”standardele” actuale de oportunism, interese de grup, traseism și superficialitate. Repetăm, pentru a se citi cu atenție și a se reține, oricare ar fi opțiunile politice (dacă există) ale cititorului: NU are nimic în comun cu cele enumerate mai sus. Ecaterina Andronescu a fost și este membru al unui singur partid, din 1996, adică de 22 de ani. Aproape că nici nu ar mai conta numele partidului, în atari condiții de stabilitate și fidelitate. Îl vom aminti, totuși, mai ales că este de notorietate apartenența politică a doamnei Andronescu: PSD. Aici trebuie subliniat un aspect care pare a scăpa unora, dar care este foarte important: Ecaterina Andronescu a venit în PSD într-un moment greu, chiar foarte greu, de fapt în primul ”moment” istoric de după 1989 în care PSD (fost PDSR, fost FSN) a pierdut puterea, în favoarea Convenției Democrate. Așadar, un om care a intrat într-un partid politic atunci când acesta – conform jocului democratic al puterii – pierdea pe toate fronturile, după aproape 7 ani de supremație. De reținut.
În continuare, profesorul Ecaterina Andronescu a făcut ceea ce ar fi făcut orice om politic serios și responsabil. A activat în partidul său cum a crezut că e mai bine, mai matur, mai onest. Conform Wikipedia, din 1997 este membru al Consiliului Național PSD, al Biroului Executiv Central și Vicepreședinte al Organizației PSD a Municipiului București. Din anul 2006 este vicepreședinte al Partidului Social Democrat. A fost aleasă deputat și senator în mai multe legislaturi, nmai pe listele PSD, iar în perioada 2000-2003 a fost ministru al Educației și Învățământului, așa cum s-a întâmplat și în perioadele 2008-2009, precum iulie-decembrie 2012. Tot în anul 2012 a câștigat și un mandat de europarlamentar, la care – fără a ”trage cu dinții” de el, așa cum se întâmplă adesea în alte cazuri – a renunțat în favoarea lui Victor Negrescu. Așa cum a știe toată lumea și cum s-a văzut foarte bine la emisiunile TV la care este adesea invitată – Ecaterina Andronescu a dat dovadă întotdeauna de calm, echilibru și măsură în tot ce face și ce spune, dovedind respect chiar și față de acei oponenți politici, deloc puțini, care au încercat să o atragă în ”aria calomniei”, atât de des interpretate pe malurile Dâmboviței. Este doar unul din motivele pentru care simpla sa apariție a impus decență și respect, oricât de ”fierbinți”, ”senzaționale” sau ”zguduitoare” ar fi fost subiectele puse în discuție, subiecte care – adesea – ar fi trebuit să genereze audiență tocmai prin acea notă de scandal, atât de tipic românească. Ecaterina Andronescu are marele merit de a fi contribuit în mod cert la audiența oricărei emisiuni la care a participat, dar nu prin scandal, ci, dimpotrivă, prin eleganța și frumusețea intelectuală a disputei, prin inteligența evidentă și subtilitatea mereu surprinzătoare a argumentelor și contra-argumentelor sale. Ea a arătat de fiecare dată generațiilor de tineri, cum o face și la catedră, că se poate trăi și activa socio-politic fără scandal, amenințări sau insulte. Dimpotrivă. A ridicat la rangul de ”arme letale” inteligența, respectul, onoarea, precum și fidelitatea pe toate planurile: profesional, politic și personal.
Revenind la cariera didactică, aceea pe care a așezat-o întotdeauna pe primul plan al vieții sale, Ecaterina Andronescu ar putea umple zeci de pagini cu orice tip de CV. A fost ani mulți prodecan și decan la Facultatea de Chimie Industrială, precum și Rector al Universității Politehnice din București. A scris peste 186 de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate, peste 60 de contracte de cercetare științifică naționale sau internaționale (56 cu responsabilitate directă), trei cărți și un brevet de invenție, toate în domeniul său de excelență, chimia industrială. A devenit doctor în științe la 34 de ani și a urmat toate treptele carierei universitare celei mai constante și coerente, de la asistent, imediat după absolvire, până la rector al instituției academice pe care a urmat-o.
Sigur, ar fi cel puțin la fel de multe de spus despre Omul Ecaterina Andronescu. Omul care începe ziua de lucru la 6 dimineața și o încheie după ora 23, omul care are o vorbă bună – și, mai ales, onestă – pentru oricine, chiar și pentru cei care se consideră ca făcând parte din ”altă tabără”. Ca posibil reper pentru orice tânăr din ziua de azi, poate pentru miile sale de foști sau actuali studenți, Ecaterina Andronescu are (cel puțin) câteva atuuri pe care nu i le poate nimeni contesta. Și nici nu o face. E vorba aici de forță. Forța incomensurabilă a argumentului, a dialogului, a comunicării indiferent de compelxitatea subiectului, precum și a distincției care impune.
În partidul său, Ecaterina Andronescu este acel factor de echilibru și spirit, de luciditate și civilizație, de care este nevoie oricând. mai ales în vremurile tulburi și complicate pe care le traversăm. Cu mai mulți astfel de oameni lumea noastră politică și intelectuală ar fi arătat, probabil, altfel. Și poate că mai sunt oameni de acest, iar noi nu îi știm. Fie și un simplu moment dacă ar cădea pe gânduri un tânăr, citind aceste rânduri, și ar fi un câștig. Nu se face primăvare cu o singură floare. Dar apar în jurul ei mai multe. Și mai poate veni și o adiere caldă, care să vestească măcar un posibil început de primăvară. (foto rfi.ro)
