Memorabilă o să rămână în tezaurul amintirilor mele vizita la Târgoviște, la invitația pictorului și profesorului care este Mihai Șerbănescu.
Am fost inclusiv la Școala de Artă unde predă maestrul și am intrat în clasele unde numeroși iubitori ai artelor vizuale au făcut pași importanți în lumea fascinantă a armoniilor cromatice.
Printre ei se află și Emilia Trandafir. După profesor, este rândul său să ne acorde, cu amabilitate, un interviu consistent.
Pentru început, vă rog să vă prezentați cititorilor…
Din anul 2000 am locuit în Castellon, Spania, într-un oraș cu una dintre cele mai mari comunități de români, după cea din Madrid. Aici am făcut un curs de pictură pe ceramică și altul de pictură în ulei, la clasa prof. Mari Carmen Vidal din Onda, Castellón. Deși eram foarte ocupată, făceam voluntariat la Crucea Roșie, eram membră a grupului folcloric ” Almas Rumanas”( Suflete românești) de la Asociația Românilor, am avut timp și de ieșire în aer liber și am redat pe pânză o parte din frumusețile văzute. Dar, dragostea pentru această artă a pornit de la vârsta de 10 ani, când am descoperit atelierul pictorului Mateescu din Târgoviște. Eram fascinată de lucrările acestui pictor. Treceam prin fața atelierului de câte ori aveam drum și rămâneam la geam hipnotizată de amalgamul de culori de la lucrările expuse pe pereții atelierului. Atunci mi-am zis ca asta voi face cândva. Acest cândva a venit abia când am ajuns în Spania. Apoi, am făcut Școala de Artă „Octav Enigărescu ” din Târgoviște la clasa maestrului Mihai Șerbănescu. Din primul, an am început să particip la concursuri și la expoziții de grup. Am foarte multe participări de atunci. Numai în anul 2017 am participat la 10 expoziții de grup. Cea mai importantă a fost cea de la Sala Constantin Brâncuși de la Palatul Parlamentului. Am o mulțime de diplome de participare, dar și câteva diplome de excelență ( şi o medalie) cât și două premii, unul special acordat de Revista „Armonii Culturale” și un altul acordat de ” Radio Pro Diaspora”, în cadrul Concursului Internațional ” Univers Romanesc XXL.
Pentru mine pictura a devenit o pasiune permanentă, iar rezultatul se vede în cele câteva sute de lucrări.
Pentru ce ați ales pictură și nu o altă artă ?
Am ales pictura pentru că este cea prin care mă pot exprima liber, pot arăta tuturor iubitorilor de frumos tot ce am eu în suflet.” Pictura este tăcerea minții, muzica ochiului”.
Care sunt tehnicile preferate ?
Am început prin a face grafică, apoi ulei și de ceva timp și folosesc și acrilic.
Vă simțiți mai bine pe suprafețe mari, ori pe dimensiuni mai mici ale tablourilor ?
Am început pe pânză de 40/50 și 50/70, iar acum lucrez și pe suprafețe mari, de 1,50, 2 metri. Am deja câteva lucrări. Da, lucrez și pe suprafețe mici, de A4.
Ce ne puteți spune despre dumneavoastră dincolo de pictură ?
Deși fac parte din grupa persoanelor care socializează, care se exteriorizează, extrovertite în ultimul timp prefer să stau în atelierul meu improvizat, din dormitorul apartamentului și să fac ce-mi place cel mai mult: să pictez. Am multe proiecte de realizat și nu am timp de pierdut. Un proiect care se numește „Case din satul meu” deja este în lucru și abia aștept sa treacă iarna și sa îl reiau. Am 15 lucrări de care sunt tare mândră. Sunt case bătrânești din Priseaca, un cartier de lângă Târgoviște, care sunt sortite pieirii și pe care eu vreau să le imortalizez pe pânză. Acestea sunt parte din viața mea și din copilăria mea frumoasă.
Ce vă doriți mai mult pentru viitor ?
Îmi doresc ca pe viitor să mut galeria de artă din casă intr-un atelier mare unde să mă pot desfășura, unde să pot face tot ce sufetul îmi dictează.
Dacă aș da timpul înapoi aș dori să mă apuc de pictură mult mai devreme, aș dori să pot sta pe lângă mari maeștri ai picturii de la care să învăț multe lucruri și să îmi perfecționez stilul.
Ce sfătuiți părinții care au copii cu înclinații spre artele vizuale, dar merg cu plăcere și la muzică, ori dans ?
Răspunsul ar fi: aș alege artele vizuale. Am mai spus-o și o repet. Pentru mine, pictura a fost la început un hobby, iar acum este o pasiune permanentă. Nu pot rezista să stau departe de șevalet. Este viața mea, este totul pentru mine. La Facultatea pe care am făcut-o am învățat că pictura este cea mai bună terapie împotriva singurătății. Deci, pentru mine este terapia vieții mele.
Un gând final pentru cititori ?
Rog cititori să iubească Arta și mai ales pictura, așa cum eu o iubesc. Să intre cu cea mai mare dragoste într-o galerie de artă și să admire lucrările pictorilor care sunt parte din viața acestora și care au lăsat ceva omenirii: sufletul lor. Sufletul fiecărui pictor îl găsim în lucrările pe care aceștia le-au creat de-a lungul vieții. Mi-ar plăcea să pot avea suficient timp ca să imortalizez pe pânză toate frumusețile văzute în Mexic, Spania și Portugalia.
