Marea descoperire a începutului de an 2018 este opera semnată inconfundabil Mircea Năstase, pictor din Alba Iulia.
Bazat pe o credință puternică, talentul său este vizibil încă de la mare distanță, iar tablourile sale sunt tot atâtea expresii ale bucuriei de a picta și de a pune în valoare virtuțile unice ale universului cromatic.
Vă rugăm, pentru început, să vă prezentați cititorilor.
Mircea Năstase, medic și artist vizual, membru fondator al grupului Antidot, grup de exprimare liberă, nonconformistă în sânul artei contemporane.
Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?
Atât pictura, cât și muzica sunt daruri divine. Eu am fost binecuvântat numai cu una din ele. Pe tărâmul artei, liberul arbitru ține doar de felul în care te perfecționezi, de felul în care reușești să îți aduci propria contribuție la configurarea darului tău nativ. El nu trebuie însă privit ca un bun privat și exploatat în folosul propriu, pentru că astfel opera va deveni fadă, lipsită de consistență spirituală, deci lipsită de valoare.
Care sunt tehnicile preferate de dumneavoastră?
În general, lucrez în ulei pe pânză, dar folosesc și tehnici mixte, în special la lucrările pamfletare.
Vă simțiți mai bine pe suprafețe mici, ori preferați dimensiunile mari pentru tablouri ?
Dimensiunile nu au importanță ca preferințe, lucrez la fel și pe dimensiuni mici, dar și pe suprafețe mai mari. Totul ține de compoziție, unele se pretează la suprafețe mai reduse, altele dimpotrivă. Un artist profesionist va ști de fiecare dată să-și raporteze dimensiunea la natura compoziției.
Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră dincolo de pictură?
Dincolo de pictură se află rutina zilnică. N-aș vrea să insist prea mult aici, există oricum tendința și dezavantajul, la cei care nu au absolvit artele de a fi priviți drept amatori, iar preocuparea lor pentru artă mai mult un fel de hobby. Asta numai la noi și cu concursul meschin al UAPR-lui. N-aș vrea să dau și eu apă la moară pe acest caz, dimpotrivă, doresc să aduc și să repun noțiunea de artist autodidact pe locul ce i se cuvine, considerând-o o măsură firească de valorizare a operei artistului, desigur, acolo unde-i cazul.
Unde vă vedeți peste 10 ani?
Dacă ar fi după mine m-aș vedea în multe locuri. Cu voia Domnului, sper să fiu sănătos și să-mi dezvolt opera pe mai departe. Până la urmă, nu unde voi fi eu contează, ci unde va ajunge pictura mea, iar la această întrebare cine poate să-mi răspundă?!
Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți?
O întrebare care mă tot macină este dacă va mai fi vreodată receptivitate pentru artă?! Orice formă de artă are nevoie de un potențial public, iar arta vizuală pare să și-l fi pierdut cu totul. Traversăm o perioadă tulbure, o perioadă de confuzie și diletantism ce alimentează apetența pentru kitsch. Carența în educație a făcut să dispară noțiunea bunului gust. Arta contemporană circulă dintr-o galerie în alta, rareori își găsește ca destinație finală căminul unei persoane. Omul modern (vorbesc de cel cu posibilități financiare) nu mai gustă arta decât la modul excepțional și atunci numai sub forma investiției. Nu mai există colecționari, cel mult putem vorbi de colectori de artă. Stresul cotidian extrapolat pe un antidot al consumismului și distracției de weekend, a distrus orice formă de trăire spirituală, în favoarea pragmatismului și a confortului material. Cultura suferă enorm, iar arta vizuală cel mai mult. Din păcate, nu văd o finalitate salvatoare în acest sens, iar uniunile de creație (privesc în special la cea din Alba) se dovedesc a fi dezinteresate și incapabile de refacerea unei punți de legătură cu un potențial public, fie el și de nișă.
Un gând pentru cititorii revistei
Sper ca cititorii revistei să găsească în articolele dumneavoastră de artă și cultură, imboldul pentru un moment de reflecție meditativă, un dialog cu sine și eventual (asta ar fi cel mai important) să devină încetul cu încetul mai îmbogățiți sufletește.
Aici se termină dialogul nostru.
Artistul se întreabă la final unde va ajunge pictura lui ? Apoi se mai întreabă cine îi va răspunde ? Încerc eu, cu modestie, în aceste rânduri un posibil răspuns. Arta sa va ajunge cu siguranță la sufletele celor care palpită pentru pictură. În tezaurul amintirilor lor. În muzee, în expoziții, în albume, cataloage, pliante. Cei cu inițiativă, pot pune aceste picturi pe obiecte de tot felul. Așa, arta semnată de Mircea Năstase poate înfrunta cu succes deceniile următoare. În viitor, alți și alți pasionați de pictură, vor descoperi în biblioteci, ori în colecții tablourile sale pline de viață, pasiune, prospețime și farmec. Mai trebuie ceva în plus ?
Sigur, rămâne problema receptivității de artă. Conform statisticilor oficiale, achizițiile de artă sunt în creștere în ultimii ani. Practic, sunt foarte puțini pictorii care își permit să trăiască decent din lucrul lor. Cei mai mulți dintre ei au alte îndeletniciri pentru a obține un suport financiar acceptabil.
Uniunile de creație trebuie trezite din letargie și dinamizate, promovarea pe mijloacele de comunicare trebuie să fie mai agresivă, în detrimentul știrilor catastrofale ce domină buletinele de informații și toată civilizația ecranelor.
Istoricul și criticul de artă Valentin Mureșan remarcă, pe bună dreptate, că principala caracteristică a lucrărilor semnate de Mircea Năstase este culoarea. Pictorul reușește să îi pună mereu în valoare virtuțile care mereu au impresionat oamenii din jur. Până la urmă, creatorul reușește ce este cel mai important: Să se ne îmbogățească sufletele. Pentru asta cum vom reuși noi să îi mulțumim ?
………………….
CV- Mircea Năstase
05.iunie.1970
Licențiat UMF Gr.T.Popa, Iași, Facultatea de Stomatologie
Studii libere de pictură și desen 2004-2010
Membru fondator Grupul Antidot 2015
Activitate expozițională
Expoziție personală, Muzeul Unirii, Alba Iulia 2006
Expoziție colectivă 2008, Muzeul de Artă Cluj, „Salonul de iarnă al medicilor”
Expoziție colectivă 2009, Muzeul de Arta Cluj, „Salonul de iarnă al medicilor”
Expozțtie de grup „Inger Pazitor” – Galeria de artă „Humanitas” Alba Iulia 2010
„Salonul Național de Artă” – Galeria de artă U.A.P Alba Iulia – decembrie 2010
Expoziție colectivă 2010 – Muzeul de Artă Cluj, „Salonul de iarnă al medicilor”
Expoziție de grup „Salonul Municipal de Artă” – Galeria de artă U.A.P. Alba Iulia 2011
Expoziție colectivă – Muzeul de Istorie – Blaj, 2011
Expoziție personală – Galeria de artă U.A.P. – Alba Iulia, martie 2012
Expoziție colectivă – Salonul Municipal de Artă Galeria de artă U.A.P. – Alba Iulia, 2012
Expoziție colectivă – Muzeul de artă Cluj Napoca octombrie 2012
Expoziție colectivă – Salonul National de Artă Galeria de artă U.A.P. – Alba Iulia, decembrie 2012
Expoziție colectivă – Salonul National de Artă Galeria de artă U.A.P. – Alba Iulia, decembrie 2013
Expoziție colectivă – „Colours Symphony Violet” – Galeria de artă Elit Profart, Bucuresti 2014
Expoziție colectivă – „Artă + 5” – Galeria de artă U.A.P. Alba Iulia, februarie 2015
Expoziție colectivă minigrup – „Artă + 5” – galeria Studio Alba Iulia, octombrie 2015
Salonul Național de Artă, expoziție colectivă galeria Studio Alba Iulia, decembrie 2015
Salonul de Iarnă al Medicilor, expoziție colectivă Muzeul de Artă, Cluj Napoca, decembrie 2015
Expoziție personală RETROSPECTIVĂ – Galeria STUDIO – Alba Iulia, 2016
Expoziție colectivă – Galeria de artă FORMA – Deva, 2016
Expoziție grupul Antidot (3 Points of View) – galeria Occidentului – București, 2017
Expoziție grupul Antidot (Conexiuni tematice) – galeria Atelier Art C.14 – Bistrița, 2017
Salonul de Iarnă al Medicilor, expoziție colectivă Muzeul de Artă, Cluj Napoca, decembrie 2017
