Caută
Close this search box.

Pur și simplu prea bună

Nu știu dacă s-a mai scris vreodată așa ceva pe site-ul oficial de Twitter al unui turneu de Grand Slam. Poate că da. Sau nu. ”Just too good@Simona Halep”. ”Pur și simplu prea bună” au punctat organizatorii Australian Open în legătură cu Simona Halep, după cel mai frumos și spectaculos meci al acestei ediții, disputat pe arena ”Rod Laver” din Melbourne.

După 6-3,4-6, 9-7 cu Angelique Kerber, se poate spune că am văzut cel mai bun meci de până acum din cariera Simonei. Meci care a dus-o în cea de-a treia finală de Grand Slam,  tot de până acum, desigur. A spus-o, parcă, și Ilie Năstase. Nu întâmplător apar aici numele unor Rod Laver sau Ilie Năstase, considerați, de mulți, cei mai valoroși și/sau talentați jucători de tenis din istorie. Simona Halep pare să fi ajuns la apogeu, acum, la 26 de ani. A fost ca un zid la Melbourne. ”Pur și simplu prea bună.” Aproape la fel, pe la 27 de ani, Ilie Năstase devenea ”stăpânul” tenisului mondial, urcând pe locul 1 ATP, de la 23 august 1973 până pe 2 iunie 1974.

Joi dimineață, la Melbourne, Simona a salvat două mingi de meci, după altele trei salvate în meciul din optimi cu Lauren Davis. Departe de a părea o slăbiciune, acest lucru probează tocmai contrariul, adică forța și valoarea unei mari și autentice campioane. Așa se dovedește măiestria: căștigând în condiții foarte grele și întorcând meciuri ca și pierdute. O dată. De două ori. Ori de câte ori e nevoie.

S„Ciocnirea titanilor”, a prefaţat site-ul oficial al WTA semifinala dintre Halep şi Kerber . Exact așa a fost, cu o luptă foarte aspră, dură și tensionată. Unanimitatea, rar întâlnită la acest nivel, a venit și în ce privește aprecierea ca fiind partida turneului. S-au înfruntat cele mai în formă jucătoare ale circuitului WTA, ambele etalând serii de lovituri perfecte, pe toate laturile terenului, în toate direcțiile, cu toate vitezele și cu întreaga gamă de procedee tehnice necesare fiecărui punct. Mai mult decât atât e greu de presupus. Și cu atât mai puțin, de cerut.

E riscant să scrii despre Simona Halep înaintea unei mari finale. Pe care o poate câștiga sau pierde. Dar tocmai de aceeea am făcut-o. Indiferent ce urmează în finala Halep – Wozniacki, Simona a demonstrat deja ceea ce era de demonstrat. Ea chiar este cea mai valoroasă și în formă jucătoare de tenis a momentului. Este nr.1 mondial, fără dubiu. Chiar dacă pierde cu Wozniacki, ea va merge pe locul secund și poate reveni oricând pe prima poziție. Dar felul în care a câștigat până acum, în câte două seturi năucitoare cu Bouchard, Osaka sau Pliskova, dar mai ales în cele două ”maratoane” de câte trei seturi cu Lauren Davis – cel mai lung meci al turneului și al carierei ei – și cu Angelique Kerber. Tocmai în aceste meciuri pe muchie de cuțit a demonstrat că e cea mai bună din lume. Și-a întors adversarele și meciurile cum a vrut. Acesta e adevărul. În finala cu Wozniacki se vor consfinți un nume și câteva cifre pentru istoria tenisului. Una dintre jucătoare va deveni, în premieră, câștigătoare de Grand Slam și va rămâne (sau va trece) pe locul 1 WTA. Aproape că nu mai contează : acolo se poate întâmpla orice, în funcție și de șansă ori de ”capriciile” momentului. Dar Simona este, acum, cea mai bună din lume. Pur și simplu prea bună. (foto newindianaexpress.com)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri